Iată Gara Auto Ungheni. Unii sosesc, alții pleacă, cineva citește o carte, altcineva privește în telefon, unii aleargă, ultimii dimpotrivă merg alene spre un microbuz. Într-un cuvânt, e locul de unde fiecare ține calea spre undeva. Aici asiști la întâlniri pline de fericire, certuri și despărțiri dureroase. Aici vezi istoriile de viață fără fard, fără exagerări pompoase.
Lângă un microbuz doi foști colegi de gimnaziu dintr-un sat din acele 67 ale raionului Ungheni și care deja studiază la instituții din oraș, își povestesc impresii, întâmplări și greutăți cu care se confruntă în noua școală. Câteva bătrâne discută despre situația din țară, niște bărbați au hotărât să nu piardă timpul degeaba până la ora când vor pleca acasă și au mers la un bar din preajmă, acum discută vesel cu niște pahare înainte, două mame își țin copilașii de mână și vorbesc despre cât de scumpe sunt produsele pentru copii, șoferii au format un cerc în fața unui microbuz și discută aprins pe o temă oarecare, un băiat își cuprinde cu dor prietena care tocmai a ajuns în gară, o mamă cu lacrimi în ochi își cuprinde copiii și urcă în autocarul Ungheni-Moscova, două prietene își fac poze, un domn servește o cafea, dintr-o parte fuge o domnișoară, o bătrânică coboară agale scările, un bărbat cu poza unui copil bolnav cere ajutorul pasagerilor, cineva procură bilete, cineva mănâncă înghețată…
Toate acestea se repetă zi de zi, de dimineață până seara (aproximativ ora 20.00), fără ca măcar cineva să se plângă de această rutină. Or, dacă o fac ea rămâne acolo alături de coșurile prea pline de gunoi, lângă sau în sticlele de bere golite și aranjate în rând sub scaunele instalate recent, asemeni unei expoziție, în autobuzele și microbuzele care necesită a fi reparate sau chiar scoase din uz.
Dacă spui Gara Auto Ungheni, atunci neapărat trebuie să scriu și despre Gara Feroviară interurbană. O clădire modernă, care e mai mult goală acum. Oamenii, poți să-i numeri pe degete, care mai intră acolo sunt în trecere. Ei sunt puținii călători la acele două curse de tren (dacă nu greșesc) care au mai rămas acum. Drumul de fier începe a se rugini…
