În tradiţia poporului nostru la Sărbătorile Pascale, unul din elementele principale, pe lângă cozonac și pască, îl ocupă oul, care este vopsit de obicei în roşu, dar şi în alte culori. Am discutat cu mai multe unghenence, care ne-au dezvăluit din tainele vopsirii ouălor, care e una deosebită.
„Oul vopsit este simbolul Mântuitorului, care părăsește mormântul și se întoarce la viață, precum puiul de găină ieșit din găoace. Ornamentica ouălor decorative este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase. Iată câteva simboluri și semnificații utilizate: linia dreaptă verticală = viața; linia dreaptă orizontală = moartea; linia dublă dreaptă = eternitatea; linia cu dreptunghiuri = gândirea și cunoașterea; linia ușor ondulată = apa, purificarea; spirala = timpul, eternitatea; dubla spirală = legătura dintre viața și moartea” (sursa: crestinortodox.ro).
Rodica Guțu, meșter popular: „Acum 2 ani, când eram conducătoare la Centrul „Fantezie”, am organizat evenimente, activități cu tematica dată, în special, decor Pascal. De asemenea, ca meșter popular, la solicitarea Secției Cultură și Turism, am prezentat master-classuri în vorsirea ouălor. Mai populară pentru mine este vopsirea cu soluții naturale: din suc de sfeclă roșie și decoct de coji de ceapă și încondeiere cu ceară (semne tradiționale) și frunze. Un aspect foarte important e ca ouăle care vor fi încondeiate, să fie de casă (de găină, rață sau gâscă), care au coaja mai groasă. Motivul? E că se pictează mai ușor. Mai întâi, se spală cu detergent, fiind înlăturată grăsimea, vopseaua se aplică mult mai ușor.
După ce se usucă, se ornează oul cu ceară topită. Astfel, de locul în care aplici ceara, nu se prinde vopseaua, păstrându-se culoarea naturală a oului. Ceara este întinsă pe desenul făcut cu creionul, cu un bețișor subțire din lemn. Ouăle sunt introduse în vase diferite cu soluţii, obținându-se diverse culori. Ornamentele le fac geometrice specifice zonei… Mă inspir de la semne cusute pe costumele tradiționale. După colorare, ceara este îndepărtată, ştergându-se ouăle cu un prosop încălzit. Ouăle sunt încondeiate, de obicei, în trei, patru culori. Se ține cont și de simbolul fiecărei culori în parte: roșu (soare, foc, dragoste, bucuria de viaţă), negru (eternitate, statornicie), galben (lumină, bogăția recoltelor, tinerețea, fericirea), verde (forța şi renaşterea naturii, rodnicie, speranță), albastru (sănătate, vitalitatea, seninul cerului)”.
Liliana Starciuc, meșter popular: „La noi e un ritual de când Domnul mi-a dat nepoți, coacem pasca, în fiecare an vopsim împreună ouăle de Sfintele Paște! Vopsim în apă fiartă cu coajă de ceapă, cu frunze de nuc, ca să fie eco. Pe alte ouă desenăm cine și ce dorește, altele le vopsim clasic cu vopsea de ouă. Doresc să transmit tuturor cititorilor ziarului „Unghiul” pace în suflet, multă sănătate, binecuvântarea bunului Dumnezeu, Paște Fericit”!
Rodica Toma, directoarea Casei Limbii Române „Mihai Eminescu”, municipiul Ungheni: „Ultimii ani vopsesc ouăle în coji de ceapă, varză roșie și sfeclă roșie. Tehnica utilizată e cam în felul următor: decojesc vreo 10 cepi și adaug apă ca să acopere 10 ouă. Se fierbe apa până se face cafenie, după care pun ouăle deja fierte „îmbrăcate” într-un ciorap de capron unde mai pun și diferite frunzulițe. Țin ouăle până când consider că sunt deja vopsite. Astfel, procedez cu sfecla și varza”.
Irina Filatov, ungheneancă stabilită cu traiul în Italia și care păstrează cu sfințenie tradițiile strămoșești chiar și la mii de kilometri de țară: „Îmi face plăcere să împărtășesc cu cititorii ziarului „Unghiul” tehnica folosită la vopsirea ouălor. E una aparte, e una de familie. Am deprins-o încă din copilărie de la mama mea. Înainte de toate spălam ouăle, mama spunea că e important să fie curate. După care adunam de prin grădină tot felul de frunze de pătrunjel, zmeură, trifoi. După dorință și plăcere. Pregăteam un vas cu coji de ceapă și apă. Între timp „împodobeam ouăle”: puneam o frunzuliță și le înveleam în tifon, legam capetele nod și aveam grijă ca să fie bine acoperit și fixat. Le puneam la fiert în vasul cu ceapa pregătit anterior. Le fierbeam pentru câteva minute. Dupa care le scoateam din apă, le „dezbrăcam” de veșmânt, adică de tifon și le ungeam cu untură. În felul acesta se prinde bine culoarea rosie care le-au dat-o cojile de ceapă și sunt lucioase”.
