Se spune că fericirea este acel lucru după care alergăm toată viața pentru a o cunoaște. Ne zbuciumăm pe diferite căi ale vieții ca să-i cunoaștem esența, chiar dacă cu diferite ocazii pe lângă alte urări ni se dorește și acest cuvânt magic, fericire nu totdeauna ajungem însă să o cunoaștem. Ne bucurăm și sperăm că această minune cândva ni se va întâmpla, dar stând și gândind la rece, pentru a fi fericiți trebuie să luptăm pe diferite dimensiuni. Ea, fericirea se cultivă în familie, căci atitudinile transmit atitudini, valorile transmit valori, emoțiile transmit emoții. Succesul în calea fericirii este garantat acelor oameni, care au modele demne de urmat, începând de la pragul părintesc și până în comunitatea din care facem parte.
Chiar dacă ni s-ar părea puțin, fericiți ne pot face relațiile bune cu ceilalți: cu familia, prietenii, rudele și cei din jurul nostru. Acest lucru, de fapt nu costă mult, contactul vizual, zâmbetul și buna voință, lucruri, care sigur pot naște fericire. Pentru a atinge aceste scopuri e necesar să luptăm cu iraționalul, incompetența, cu răutatea, egioismul și lăcomia, impedimente care ne complică viața și ne duc în zona nefericirii.
Unii interpretează fericirea în felul lor. Un om este fericit pentru realizările personale, altul pentru familia sa, sau pentru oamenii din jurul lui. Sunt unii care nu se simt fericiți, văzând nefericirea din jurul lor, iar pentru a-i vedea și pe alții fericiți, aceștia se încadrează în luptă și pentru fericirea celorlalți, ori aceasta o putem numi cultură participativă.
Deși unii se simt fericiți în familiile lor, la locul de muncă, în grupul de prieteni, dar nu se simt întru totul fericiți atâta timp cât în jur unii se confruntă cu războaie, dezastre naturale și alte nenorociri. Un gânditor important al istoriei din secolul al XIX-lea, Oliver Burkeman a spus că ,,Fericirea fiecăruia depinde de fericirea tuturor și invers, fericirea tutror depinde de fericirea fiecăruia”. Ne întrebăm uneori, de unde vine nefericirea în general, atunci când ne este lumea mai dragă, care este legătura cauzală a ei. Poate e vina noastră, atunci când suntem în căutarea ei, sau poate cineva ne trece calea, ne nedreptățește cumva pentru a nu avea parte de ea?
Încercăm atunci să dezlegăm acest nod gordian al nefiricii, să punem în aplicație rațiunea înaintea emoției, să desprindem valorile de nonvalori.
Se știe că fără valori fericire nu există, este doar o fugă de realitate, vorbe goale, compromise, dependență emoțională și financiară de ceva și de cineva. Pentru a simți acel gust al fericirii adevărate unii își caută rostul în alte părți pentru că își doresc demnitate, respect, bunăstare și corectitudine, iar alții mai trăiesc cu speranța că fericirea nu e doar un cuvânt abstract, deoarece în tot ceea ce facem depindem unul de celălalt și ne putem taxa reciproc, pentru că fericirea are un nume distinct.
