Fapta bună a Personalităţilor anului 2015

După cum se anunţa în numărul precedent al „Unghiul”-ui, la festivitatea de înmânare a diplomelor Personalităţilor anului 2015, desemnaţi de cititorii ziarului, a fost anunţat şi despre campania de caritate, iniţiată de ziar. Cei zece nominalizaţi au fost încurajaţi să contribuie financiar pentru ajutorarea familiei Mihailiuc din oraşul Ungheni.
Şi iată cu ajutorul lor, dar şi al echipei de ziarişti, a fost adunată suma de 5200 de lei, dar şi cadouri pentru maturi şi copii, produse agroalimentare. Miercurea trecută, darurile şi banii au ajuns la destinaţie. Beneficiarii au mulţumit pentru fapta bună şi au spus că suma de bani este oportună şi că o vor cheltui pentru o intervenţie chirurgicală, dar şi pentru a acoperi alte necesităţi stringente.
Natalia Mihailiuc este educatoare, o femeie cu frică de Dumnezeu, mamă a cinci copii. Locuiesc într-o casă sărăcăcioasă din cartierul Vasilica. „S-a prăbuşit un perete interior. Casa e veche, e a părinţilor mei. Nu are fundaţie şi se prăbuşeşte. Ducem lipsuri, dar nu ne plângem. Dumnezeu ne ocroteşte”, spune femeia. În odaia care este şi bucătărie, şi dormitor ne-au întâmpinat patru perechi de ochi. „Fiicele mai mari sunt studente, una la seminarul teologic, alta însuşeşte meseria de croitor. Mezinii sunt în clasa a cincea. Sunt copii cuminţi”, povesteşte cu mândrie mama.  Zice că mai are un fiu, de 23 de ani, doar că marcat de întâmplarea nefastă care s-a produs în familia lor acum opt ani, acesta este internat într-un spital.
El a fost martorul terorii tatălui, vărsate asupra mamei. În iarna anului 2008, soţul i-a aplicat lovituri cu toporul în cap. „Nici nu ştiu prin ce minune a rezistat”, zice Lucia Gavriliuc, directoarea grădiniţei „Steluţa”, unde activează Natalia.
Acea jumătate de an cât a fost internată în spital, Natalia s-a rugat lui Dumnezeu să îi dea puteri ca să-şi poată creşte copiii, să le fie alături. A rămas cu sechele, atât fizice, cât şi psihologice. Femeia afirmă că şi copiii au fost afectaţi de actele de violenţă ale tatălui, precum şi de acel incident în care era să îşi piardă mama pentru totdeauna.
Natalia mărturiseşte că violenţa în familie era o obişnuinţă: „Tatăl meu o bătea pe mama. Ulterior m-am pomenit că am aceeaşi soartă. Am vrut să divorţez, dar nimeni nu m-a ajutat. El mereu mă ameninţa. Îmi era frică pentru copii”. Acum, deşi lupta s-ar părea că e terminată, de frică însă nu au scăpat. „Am auzit că el a fost eliberat din puşcărie. De atunci copiilor le este frică să rămână singuri în casă. Nu ştiu ce să fac”, spune mama celor cinci copii. Unica speranţă îi este Dumnezeu, care, zice ea, o ajută în toate, i-a dat puteri şi să obţină diploma de master.
Totuşi, lipsurile în această familie sunt multe, iar suma oferită drept ajutor nu le poate acoperi. Le-ar trebui să facă o mică reparaţie în casă, să reabiliteze soba, să cumpere un frigider, aragaz, poate un televizor, pat, haine, mâncare… Desigur,  ar fi bucuroşi dacă li s-ar întinde o mână de ajutor. Doar se ştie, fapta bună este pentru om cunună.