Valea Seacă, câte amintiri ne leagă de acest colț de rai a copilăriei noastre. O vale străbătută de o râpă ce desparte pământurile cetirenilor de cele ale florițoenilor. Coboară lin și se mărginește cu Florițoaia Nouă și Bahna (un alt sector al moșiei noastre). Spun bătrânii că denumirea-i vine de la faptul că pe locurile cele, pe vremuri, nu era nici o fântână și lumea lua apă tocmai de la Bahnă. Mama mea zicea că înainte de colectivizare aici era un loc foarte frumos și verde, cu mulți pomi de rod bogat și imaș de iarbă mustoasă, unde își astâmpărau foamea și setea animalele gospodarilor de altădată.
Undeva pe la sfârșitul secolului XIX, prin anii 1870 unui gospodar din sat, Manolache Postolachi (bunelul lui Vasile Cucu, din deal) i-a venit ideea că ar fi bine să construiască o fântână în acea vale. Zis și făcut, au ales și locul unde creștea de obicei mult podbal, boz, sălcii și prin luna martie când afară încă-i frig, iar în fântână e numai bine de lucru au început săpatul. Săpătorii au fost angajați și plătiți de acest Manolache Postolachi (trăia pe locul unde acum stă Tudor Nica, lângă primărie). Manolachi la rândul lui a împrumutat pentru această lucrare o sumă oarecare de bani de la Matei, feciorul Profirei lui Crăciun, care lucra la primărie în calitate de agent pentru colectarea impozitelor. Se zice că săpând se surpau foarte mult malurile și meșterii erau nevoiți să îngrădească cu nuiele marginile pentru a putea continua. Mai apoi fântâna a fost clădită cu piatră adusă cu carele de boi de la Velea Pietrei. Se spune că Manolache patru ani de zile după aceea a lucrat la via lui Matei pentru a achita datoria.
În trecut la bobotează aici se făcea agheasmă, iar vara gospodinele spălau lâna și ghileau pânza. De-a lungul anilor nu s-a auzit vreodată ca această fântână să sece, mereu a avut un izvor puternic și o apă limpede și răcoroasă. Cu toate că în prezent aproape toți gospodarii au fântâni proprii, foarte multă lume atât de la Cetireni, cât și de la Florițoaia, pe vreme de vară secetoasă, aduce apă de la Valea Seacă. De aici se alimentează și gimnaziul din localitate.
Fântâna din Valea Seacă a devenit cunoscută întregii țări datorită faptului că a fost slăvită în poezie de cantautorul Vasile Lupu-Cetireanu și în cântece de interpretul Nicolae Paliț.
…Am fost la Cetireni, în Valea Seacă
Și-am hoinărit o zi prin amintiri,
Căci dorul nu voia nicicum să tacă,
Cerșindu-mi deplasarea prin simțiri.
Priveam cu dor la cumpăna fântânii,
Văzând în ea balanța timpului… (Valea Seacă)
Informație culeasă de la Vasile Cucu, născut la 18 august, 1929
Vin cu rugămintea către oamenii din localitatea noastră și nu numai, care cunosc informații referitoare la istoria apariției fântânii și alte detalii despre ea, să mă contacteze.
Notă: Lucrare apreciată cu premiul III la Concursul raional ,,La cumpăna apelor’’, organizat de Secția Cultură și Turism Ungheni, 2022.
Menționăm că Secția Cultură și Turism Ungheni în 2022 au implementat proiectul, „Apa – matricea existenței. Cercetare, actualizare și valorificare”, prin care și-au propus valorificarea și promovarea rolului și importanței apei pentru întreaga planetă. Dintre activitățile propuse enumerăm concursul raional de lucrări plastice cu tematica „Izvoraș cu apă lină”, activitățile de salubrizare la izvoare și fântâni în unele sate ale raionului, în parteneriat cu Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial (CNCPPCI) s-au desfășurat repetiții demonstrative cu transpunerea scenică a obiceiurilor; concursul raional „Cea mai interesantă istorie despre sursa acvatică”; în colaborare cu Uniunea Meșterilor a avut loc o tabără de creație a cioplitorilor în lemn și Simpozionul științifico-practic „Folcloristul Efim Junghietu. In Memoriam”, cu genericul „Apele mici fac râurile mari”.
