Rareori mass-media contemporană se menționează despre ea, poate doar ca despre o țară nordică cu o climă destul de dură și gheizere fierbinți care se revarsă din pământ, dar puțini au auzit ce s-a întâmplat în această țară pe 23 octombrie 2012.
Atunci în ea a avut loc o revoluție absolut pașnică, despre care mass-media mondială, de dragul celor de la putere, a tăcut intenționat, ca exemplul Islandei să nu devină contagios pentru alte țări.
În această zi, a avut loc un referendum în Islanda, la care a fost adoptată o nouă Constituție, care a fost ultimul act în lupta pe care o duceau oamenii din Islanda din 2008, când islandezii au aflat în mod neașteptat că țara lor a dat faliment ca rezultat al crizei financiare.
Motivul a fost atracția multiplă a investițiilor, datorită cărora datoria externă a băncilor a crescut rapid, ceea ce a devenit o lovitură fatală pentru economia țării.
După prăbușirea băncilor, islandezii au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva bancherilor și politicienilor ignoranți care i-au permis dezvoltarea și au forțat guvernul să demisioneze.
Ei au răspuns la cererile Băncii Mondiale de a plăti datoriile băncilor pe seama islandezilor cu proteste, care i-au obligat pe liderii acestei țări să se alăture majorității populației și să fie de acord să organizeze un referendum, în ciuda presiunii fără precedent din partea țărilor Uniunii Europene, din care Islanda făcea parte, și a sancțiunilor economice dure. Dar islandezii nu au cedat unei astfel de presiuni și a avut loc un referendum, la care au participat peste 93% dintre islandezi și s-a decis să nu plătească datoriile bancare, iar guvernul, cu sprijinul lor, a inițiat anchete împotriva bancherilor care au dus la prăbușirea economiei țării.
Islandezii nu s-au oprit aici și au decis să elaboreze o nouă Constituție care să elibereze țara de puterea finanțelor internaționale și a banilor virtuali și să o scrie cu toții împreună. Și au reușit.
Proiectul noii Constituții a fost scris de 950 de cetățeni obișnuiți, apoi islandezii au ales un Consiliu constituțional din 25 de persoane, fiecare dintre acestea prezentând recomandările a cel puțin 30 de cetățeni dintre 522 de adulți care nu aparțineau niciunui partid politic.
Și nimeni din Islanda nu a fost revoltat de faptul că nu au putut citi biografiile și programele lor politice. Consiliul constituțional a decis să nu împiedice toți islandezii să participe la elaborarea noii Constituții și apoi să publice noile articole pentru a fi discutate public, afirmând necesitatea de a crea o societate justă în țară, unde fiecare cetățean ar avea dreptul la un loc la masa comună pentru a crea șanse egale pentru toți.
Proiectul noii Constituții prevedea că resursele naturale ale insulei trebuie să fie exclusiv proprietate publică.
Decizia Consiliului Constituțional a fost aprobată de peste 80% din islandezi, ceea ce a însemnat apariția unei noi Constituții în Islanda.
Dar mass-media mondială a păstrat tăcerea cu privire la acest eveniment important pentru islandezi, pretinzând că nu s-a întâmplat nimic, fiindcă nu era profitabil pentru proprietarii lor ca majoritatea să fie admisă la conducerea statului și democrația directă să fie de fapt implementată de ei.
Dar democrația directă, exercitarea drepturilor majorității, legiferarea populară și autoguvernarea populară au devenit un fenomen real în viața islandezilor, fără de care democrația reală este, în principiu, imposibilă.
În acel moment dificil pentru islandezi, aceștia au reușit să se unească și să împiedice să elaboreze textul Constituției și legile constituționale acele partide, care le-au cerut să boicoteze alegerile în Consiliul Constituțional și să lucreze la Constituția orientată spre crearea unei societăți organizate.
Și acum, pentru toți cei care sunt aproape de interesele majorității islandezilor și care nu sunt indiferenți față de adevărata democrație, istoria islandeză este o lecție a majorității organizate.
Pentru cetățenii țării noastre, care este dominată de un regim oligarhic-corupt, acest exemplu convingător al acțiunilor decisive ale majorității organizate a Islandei, care au condus la stabilirea democrației în ea, servește ca un fapt incontestabil care determină pe ce cale, folosind experiența islandezilor, trebuie să mergem pentru ca puterea în Moldova să aparțină poporului și nu partidelor corupte.
