Eveniment de care nu te poți ascunde, nici trece pe alături… doare!

Florițoaia Veche, un sătuc pierdut printre dealurile care s-au prins în hora Unirii. Dansează nucii și stejarii, dansează plopii și cireșii, danseaz-un tei c-o lozioară. Cam așa mi s-a arătat această localitate cu o bibliotecă chiar la intrarea în sat, un lăcaș de cultură care poartă numele eroului național, Ilie Mihalachi, un tânăr de 19 ani care și-a pierdut viața în conflictul din Transnistria. La 12 august ar fi împlinit 50 de ani. Un tânăr curajos care putea să mai trăiască, să-și creeze o familie și să se bucure de viață cum o fac și astăzi semenii săi, dar, din păcate, ne privește din cer cu dojană. Au trecut o groază de ani și carul aproape că nu s-a mișcat din loc, dacă și da, atunci cu pași de melc. Păcat că s-a pierdut din ritm și viteză pentru a ieși din mocirla în care ne-am aflat atâția ani și asta datorită unui război nedrept care a luat viața la mai multă lume nevinovată, n-a fost scutit de această nedreptate nici satul Florițoaia Veche.

Am sosit la Florițoaia Veche cu un bun prieten, Corneliu Prepeliță, din municipiul Ungheni, un Om implicat în direct la acel eveniment care a venit și cu o donație de carte. Acest eveniment trebuia să se desfășoare cu începutul de la orele 14.30, așa că am avut ocazia să mai schimb câteva vorbe cu sătenii, pe unii am avut ocazia să-i cunosc mai devreme. Oameni chinuiți de munci și de traiul de azi pe mâine, dar plini de optimism și cu încredere într-un viitor mai luminos. Printre cei aflați pe pragul Bibliotecii se evidenția figura preotului din sat și un pumn de săteni, printre care nu a fost observat capul satului, primarul comunei, în obligațiunile cărui intră și prezența fizică la asemenea evenimente. Este vorba despre dezvelirea unei plăci comemorative în memoria celui care a fost, este și va rămâne pentru oamenii de bună credință, Ilie Mihalachi, Erou Național care și-a jertfit propria viață pentru ca astăzi să trăim poate că nu în mare bogăție, dar ce poate fi mai scump decât pacea, mai ales când știm prin ce calvar trece Țara vecină, Ucraina… asasinată de același agresor, cu aceleași intenții de a înrobi un popor, de a șterge de pe fața pământului o națiune pașnică. Personal, am venit la acest eveniment cu o donație de carte, 100 de unități de carte românească, carte care mai poartă mirosul de vopsea tipografică, 55 de volume le-am înmânat șefei bibliotecii, cu 45 de unități rămân dator și în timpul cel mai apropiat se vor alătura la celelalte volume. Plus la această donație am venit și cu un poem dedicat anume Eroului Național, Ilie Mihalachi, scris cu câteva ore înainte de a porni spre Florițoaia Veche.

A venit timpul când trebuie să însușim lecția pentru acasă, odată și pentru totdeauna. Trebuie să știm să ne cinstim eroii, să le înveșnicim numele la cei care nu mai sunt printre noi și să-i căutăm pe cei care mai sunt în viață. Acești oameni frumoși la chip, suflet și fapte se află printre noi, uneori ne sunt vecini, uneori îi întâlnim în transportul public, la biserică și de ce nu la înmormântări. Ei au fețele arse de soare și palmele crăpate de la coarnele plugului sau de la coada sapei, sub unghii mai poartă țărâna din care ne-am născut și în ea ne întoarcem. Cine, dacă nu noi și pe cine, dacă nu pe ei, o să-i așezăm la loc de cinste sub icoane? Cui o să le ducem flori când n-or mai fi în viață și cum o să afle despre ei generația care vine imediat după noi? Cum și de La cine? Acest șir de întrebări trebuie să ne frământe creierul zilnic, să nu le lase să dormim liniștiți, numai așa putem construi un viitor mai frumos în care să trăim fericiți. Numai așa!