Sărbătorile de iarnă, această perioadă a anului, ne prind în vâltoarea lor cu o viteză amețitoare. Din luna decembrie până la sfântul Ion, intrăm într-un vârtej de evenimente, tradiții și obiceiuri, fără să ne oprim prea mult să ne întrebăm de ce facem toate aceste lucruri.
De la sfântul Andrei la sfântul Nicolae, de la Crăciunul nou la cel vechi, de la Anul Nou nou la cel vechi, parcă nu contează semnificația sărbătorii, ci mai degrabă contează că așa am învățat să le sărbătorim și, așa cum spune înțelepciunea populară, „așa e bine să facem”. În această cursă nebună, alergăm cu toții, cu limba scoasă și cu inima palpitândă, pentru a împlini toate tradițiile și obiceiurile, fără a ne opri măcar pentru un moment să ne întrebăm de ce le facem, dacă e bine ce facem, care e impactul acțiunilor noastre.
Și începe vânătoarea: ce să punem pe masă, cu ce să ne îmbrăcăm, de parcă în celelalte zile umblăm în pielea goală, cadouri, cadouri, cadouri – trebuie cadouri copii, neamuri… trebuie dovedit până pe 31 decembrie că ne temem că nu vom apuca 1 ianuarie să le dăruim sau în oricare zi din an! Alergăm cu limba scoasă, ne punem la coada de la magazine, suntem îmbrânciți, înjurăm și noi de toți sfinții și zeii pe care îi sărbătorim, umplem frigiderele, facem provizii de băuturi pentru sărbători și ne grăbim să sărbătorim până unii dintre noi ajungem la Secția de Primir Urgente cu probleme de digestie.
În tot acest tumult, uităm să ne bucurăm de esența sărbătorilor și să ne aducem aminte de semnificația lor autentică. Așa cum se întâmplă cu multe altele în viața noastră, de multe ori ne lăsăm pradă agitației și uităm să ne întrebăm: de ce facem toate acestea? Euforia sărbătorilor nu ar trebui să fie doar o succesiune de acțiuni automate și de tradiții îndeplinite mecanic. Ar trebui să fie o perioadă în care ne oprim să ne conectăm cu adevărat cu semnificația sărbătorilor, să ne bucurăm de prezența celor dragi și să reflectăm asupra a ceea ce contează cu adevărat în viață.
Este timpul să punem puțină autenticitate și conștientizare în sărbătorile noastre. Fie ca această perioadă să fie mai mult decât o simplă cursă nebună și sărbătorim cu inimile deschise, aducând în prim-plan esența autentică a bucuriei și a împăcării. Să ne amintim că nu este vorba doar despre mâncare bogată, cadouri sau petreceri extravagante, ci despre a împărtăși momente autentice și a ne bucura cu adevărat de prezența celor dragi. Întrebarea fără răspuns, poate fi aceasta: oare nu asta este adevărata euforie a sărbătorilor?
