Să nu credeți că sunt aplaudați eroii care s-au remarcat prin merite deosebite în muncă. Nici persoanele care s-au distins printr-un act de vitejie în condițiile pe care le trăim nu sunt în centrul atenției. Pur și simplu azi nu mai este la modă să fii harnic, educat, cult sau onest.
Eroii zilelor noastre sunt mai aproape decât credem noi. Din casta „eroilor” zilelor noastre fac parte și unii consilieri locali. Voi vorbi la subiect – despre cei municipali. Sunt persoane care se scaldă în lumina gloriei patru ani. Dacă norocul le va surâde și la următoarea campane electorală, atunci se vor bălăci în lumina gloriei încă atâta.
Cuminte, îmi fac loc de fiecare dată în rândul din spatele lor, alături de mici funcționari sau cetățeni care, rar, dar asistă la ședința Consiliului Municipal. Bine că nu sunt prezenți ori de câte ori se adună aleșii locali. Deseori, cei plătiți din banul cetățeanului se comportă ca o clasă de copii obraznici. Dirigintele, în cazul nostru, primarul, dar și președintele ședinței sunt mult prea indulgenți, așa și nu s-au impus ca autoritate.
Banii și consilierii. Majoritatea dintre ei cred că banii din buget curg undeva pe lângă ei. Parcă ar ști, parcă ar cunoaște ceva, dar sau capacități, sau cunoștințe nu le ajung ca până la urmă să demonstreze că au dreptate. De aceea își aruncă replici ironice unul altuia, desigur, oponentului politic, glumesc unul pe seama altuia, se întrerup, ridică mâna supărați și strigă că nimeni nu i-a observat.
Timpul lor pentru ei are valoare. Aleșii poporului nu uită să își cronometreze timpul în favoarea lor. Mai ales că fiecare și-a întrerupt orarul și pierde 2 ore discutând și punând la cale soarta noastră, se îngrijesc de interesul întregului municipiu. De multe ori spiritele se încing atât de tare că „ocrotitorii” noștri uită și de oră și de ei înșiși. Atenție, doar că nu toți. Un consilier se uită la ceas și fix după două ore își ia mapa subsuoară și iese liniștit din sală. Are omul de tratat pe cineva, doar e medic vestit, al doilea e așteptat la magazin să își descarce marfa, altul – nu mai știu ce are. Și dacă unii stau cuminți și așteaptă semnalul liderului de partid, cum și când să voteze, alții încep să se enerveze și vociferează care poate mai tare.
A se abține nu înseamnă că a fi împotrivă. Avem însă în toată această castă un grup de eroi mai deosebiți. Sunt șase la număr, iar pentru fiecare decizie analizată au o singură poziție – se abțin. Să fie oare din cauza camerei de luat vederi, doar la cerința liderului de partid, orice ședință e înregistrată. Stau să analizez: seara când fiecare dintre noi privește un film, ascultă muzică sau sta la umbra nucului din ogradă, liderul de partid își pune caseta cu ședința consiliului și se relaxează. Oare mai are somn după aceasta?
Banul meu e banul meu, al vostru tot al nostru. Iată aici îi privesc cu compasiune. O dată pe lună, fac coadă, doar ei se grăbesc la ușa contabilității. Consilierul a muncit – are dreptul la indemnizație. Cui strică o mie de lei în buzunar, chiar dacă la unii o pereche de pantofi sau un smartphone costă cât patru sau cinci indemnizații de consilier. Își ridică indemnizația chiar și atunci când a fost absent la majoritatea ședințelor comisiilor de specialitate și vine la ședința consiliului cu tema neînvățată. Banul lor e banul lor, iar banii cetățeanului sunt tot ai noștri, deci și ai lor.
