Ani în șir, noi, cei de pe plaiul mioritic, ne dorim un trai frumos și decent. Cu cât mai mare este trecerea timpului, cu atât mai mari ne sunt așteptările. Ne tot lamentăm că suntem săraci, bătuți de soartă și lipsiți de noroc. Dar, așa cum norocul și-l face omul, nu vom da înainte atâta timp cât nu ne vom implica pentru a schimba lucrurile. De vreme ce vom sta în poziție de spectatori, așteptând ca cineva să ne fericească, rezultatele se vor lăsa mult așteptate. Ar fi necesar ca rolul fiecăruia să fie resimțit peste tot unde ne aflăm: la muncă, în spațiul public, la odihnă și oriunde.
Deseori, ziua de azi pentru unii este mai importantă decât cea de mâine, atunci când salariul se plătește în plic, când în transportul public nu se eliberează tichet, când unele servicii sociale se prestează fără un bon de casă sau un contract bilateral. Un caz recent, care a bulversat opinia publică, este un exemplu grăitor în acest sens, când o tânără din Chișinău, în floarea vârstei, și-a pierdut viața într-un salon de frumusețe. O fi având prea mare încredere în cei în mâinile cărora și-a încredințat sănătatea sau nu și-a asumat consecințele? Ajungem să regretăm, să ne punem pe jar post factum, dar, din păcate, e prea târziu. Apare fireasca întrebare: de ce se întâmplă astfel?
Poate că legile sunt prea permisive, poate că noi nu suntem prea exigenți.
Aflându-mă recent în România, la tratament într-o clinică privată, am realizat cât de bine este pusă la punct politica bugetar-fiscală aici. Am rămas plăcut surprinsă când, la încheierea tratamentului, pe lângă celelalte acte medicale, mi-a fost înmânat contractul și factura fiscală, cu specificarea tuturor îngrijirilor medicale.
Un alt exemplu demn de remarcat este și prestarea serviciilor ce țin de transportul public din țara vecină. Acolo nu am văzut taxatori sau conducători auto să vândă tichete, lucru ce este pe larg practicat în țară la noi, în transportul de maxi-taxi. La ei, tichetele de călătorie se vând doar în locuri autorizate ori se pot achita direct în transport cu cardul, iar acest fapt contribuie la evitarea unor evaziuni fiscale. Poate de aceea că ei fac parte din Uniunea Europeană și abaterile de la lege sunt strict sancționate. E de bine acest lucru, mi-am zis atunci, și de ce nu ar fi și la noi, pentru a ieși din acea zonă gri, acel con de umbră ce ne trage înapoi? Căci, vorba lui Ion Creangă: „N-ar fi rău să fie bine și în țara asta”.
