La vârsta mea să te impresioneze focurile de artificii de la Anul Nou și să-ți dorești să trăiești așa tot anul! Cum a putut atunci să-mi vină așa ceva în capul limpede, fără orice aburi, cu toate că era sărbătoare? Însă au trecut doar câteva zile și steluțele mele de la focurile strălucitoare de artificii s-au transformat în cenușă. Au contribuit trei cazuri ieșite din comun.
În primul rând, prietenul meu a ajuns la ananghie când a decis să înregistreze legal un beneficiu al civilizației. Au venit persoane serioase din sistem, s-au uitat și au spus că el deja a folosit aceste bunuri. Nu, a îndrăznit el să riposteze, nu le puteam folosi, nu eram gata pentru asta. Ba nu, noi știm că le-ați folosit și – tronc! i-au fixat o amendă, una din cele că vreun an și jumătate va trebui să renunțe la pensie. Aș fi putut probabil să nu cred, cine știe ce a fost de fapt, dacă nu aș fi știut precis că acest om nu este vinovat. Dar s-a dovedit că dacă sistemul a decis că ești vinovat, atunci așa este. Uneori se pare că ești de vină pentru faptul că exiști, trăiești, încerci să faci ceva și astfel superi sistemul. Dar, ce-i drept, nu mă părăsește gândul despre bunul-simț.
În al doilea rând, în mass-media electronică s-a iscat o gâlceavă datorită faptului că cineva nu vorbește limba care trebuie. Au încasat-o toți, cu regret, și cei care au încercat să calmeze spiritele încinse, chipurile, nu este important ce limbă vorbește persoana dacă este un om bun. Eu m-am cam obișnuit într-un fel cu aceste dispute și m-a speriat nu atât chemarea de a-i pune pe acești oameni la zid, cât faptul că în polemică s-au implicat reprezentanții celei mai umane profesii din lume – medicii. Din anumite motive, m-a pus pe gânduri. Poate oare, în acest caz, un vorbitor de altă limbă să-și încredințeze sănătatea unui sau altui medic și odată cu ea și viața sa?
În al treilea rând… Despre acest lucru e și mai greu să scriu. Zilele acestea mămicile unor copii foarte drăguți, de parcă s-au înțeles, i-au tras o săpuneală conducătorului de studio. Vreau să subliniez că niște doamne cât se poate de adecvate s-au transformat în niște zgripțuroaice, urlau pe trei voci, nu permiteau nimănui să spună un cuvânt și l-au chelfănit și pe cel care a avut curajul să intervină în trio lor armonios. Poate că acum a venit timpul celor buni de gură și lor li-i dat dreptul să-și stabilească propriile reguli la locul de muncă, în relațiile cu vecinii, să dicteze profesorilor, conducătorilor de studio cum să evalueze activitatea copiilor lor? Și s-o facă în prezența odraslelor fără a se jena, fără a se rușina de cineva. Această poveste nu s-a încheiat încă și conducătorul studioului care, cică, nu mai dorește să învețe copiii acestor mame violente, bine face. În plus, ele pot pleca la alt studio, să-și aleagă alt conducător care va aprecia meritele copiilor lor, desigur, dacă le au. Și încă ceva. Înainte, în curțile unde erau câini răi, se instalau tăblițe speciale. Păcat că nu pot fi folosite și pentru unii oameni.
