Trenurile de altă dată care şuierau în gările din oraşul Ungheni, de mult nu mai circulă ca odinioară. Acum s-a aşternut o linişte alarmantă. Din când în când se anunţă urcarea călătorilor spre Bucureşti, Moscova, Iaşi, Sankt-Petersburg, Chişinău, Bălţi. Pasageri puţini, îi numeri pe degete. „E sărăcie mare la noi. Deocamdată nu ştiu cum vom ieşi din impas”, mă întâmpină proaspătul şef al Nodului Feroviar Ungheni, Igor Bereghici.
Dânsul este feroviar de profesie, a activat în această ramură până în anul 2000.
Mă invită la discuţie în biroul său. Pe o arşiţă insuportabilă speram că voi trage aici o gură de aer răcoros, mă gândeam că e dotat cu aparat de aer condiţionat. Dar aici nici urmă de răcoare. Discuţia totuşi a avut loc, despre situaţia grea în care se află Nodul Feroviar, angajaţi răbdători şi timpuri bune.
— … văd că nici computer nu aveţi. Nu ştiţi cum să vă folosiţi de el?
— Ba ştiu. Dar vedeţi că acum ÎS „Calea Ferată din Moldova” nu trăieşte timpuri uşoare. Situaţia e dificilă şi nu pot cere multe, dimpotrivă, economisim în orice se poate. Email-urile vin la economist sau la contabilul-şef şi mi le comunică.
— Angajaţii primesc salarii la timp?
— Ultimul salariu şi l-au primit pentru luna martie. Eu am fost anunţat că îmi voi primi primul salariu de funcţie în septembrie. M-a mirat starea de spirit a angajaţilor. Mă închin în faţa lor. Salarii mici şi încă cu întârziere de patru luni! Avem angajaţi care activează aici 53, 45 de ani, alţii sunt mai tineri. Probabil, le pare rău de locul lor de muncă şi nu se pot despărţi. Acest fapt denotă dragostea faţă de meserie şi devotamentul muncitoresc. La nodul feroviar activează circa 700 de angajaţi.
— Aţi fost numit recent în funcţie. Cum aţi găsit situaţia de la întreprindere?
— Linişte, şi la propriu, şi la figurat. Trenuri puţine, angajaţi care îşi aşteaptă salariul, sărăcie. Am activat şi anterior la ÎS „Calea Ferată din Moldova”, însă aşa ceva nu am mai văzut. Guvernarea precedentă (face o pauză)… Am propus conducerii întreprinderii să facem un alt grafic al trenurilor, în funcţie de necesităţile populaţiei. De exemplu, trenul să nu pornească de la staţia Ungheni la ora 16, dar la 17.30, ca omul să aibă timp să se deplaseze de la serviciu până la gară. Atunci şi flux de călători ar fi, rentabilitate. Însă mi s-a spus că deocamdată nu se va opera această schimbare. Mai mult, se preconizează să fie închise două curse spre Bălţi, pentru că nu sunt călători.
La moment, spre Chişinău este o rută, dimineaţa. Apoi două la Bălţi, una dimineaţa şi una după amiază. S-au alipit două vagoane la trenul Bucureşti-Chişinău, iar populaţia poate să se deplaseze mai ieftin spre capitală, cu 27 de lei. Este ruta Chişinău-Iaşi şi Ungheni-Iaşi. Mai trec prin gară trenurile care pleacă spre Sankt-Petersburg şi Moscova, dar şi acolo călătorii sunt puţini. Trenul Chişiău-Ocniţa a fost scos din cauza că starea drumului nu permite să circule cu viteze mai mari, astfel timpul de deplasare a crescut şi afectează fluxul de călători, care optează pentru microbuze.
E foarte rău că dispar cursele de tren, în special, cele interurbane. Menirea căilor ferate este de a transporta călători şi marfă. În momentul când nu avem trenuri, nu avem călători, se pierde şi sensul întreprinderii.
— Mărfarele mai trec prin gara de la Ungheni?
— Recent a fost transportată păcura, zahărul, produsele donate de Guvernul României. Şi cam atât. Foarte mult ne-au afectat sancţiunile impuse de Rusia. Staţia Ungheni este strategică, deoarece este unica din Moldova care are un punct de transpunere a vagoanelor. Marfa vine din UE spre Ucraina, Rusia. Cândva staţia era ticsită de vagoane cu marfă, iar acum, uitându-mă pe geam, mă apucă tristeţea. Nimeni nu şi-a imaginat că vom avea aşa o linişte pe peron.
— Care va fi soarta nodului feroviar?
— La moment, ÎS „Calea ferată din Moldova” a solicitat un credit de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Vor fi procurate trenuri mai performante, va fi dezvoltată întreprinderea. Trenurile vechi au peste 40 de ani, ele îşi merită locul în muzeu. Desigur, pentru a beneficia de credit avem de îndeplinit şi unele condiţii, vor fi comasate anumite funcţii, iar altele reduse. Suntem convinşi şi sperăm că situaţia se va îmbunătăţi.
— Cum credeţi, de ce nu s-a întreprins nimic până acum. Doar declinul Căii ferate nu a survenit subit.
– În primul rând, trebuia făcută o reorganizare, iar acest pas, din punct de vedere politic, e dureros. Doar ştim că aici activează un număr mare de angajaţi. Nimeni nu a dorit să îşi ia această responsabilitate. Pentru ca să concediezi, de exemplu, 5000 de angajaţi din 10000, câţi sunt acum, ar însemna pierderea voturilor. Încă în anii 2000 trebuia să fie făcute schimbările în această întreprindere, de atunci a început declinul.
— La numirea în funcţie aţi susţinut vreun examen sau a contat apartenenţa politică?
— Mi s-a oferit această propunere. Fiecare partid şi-a asumat responsabilitatea pe anumite domenii. PL-ului i-a revenit inclusiv Calea Ferată. Cunoşteam care e situaţia aici, însă m-am aventurat, vreau să văd în ce măsură pot contribui pentru a o face mai bună. Nu am acceptat un post dintr-o altă ramură, ci acolo unde am pregătire profesională.
