Ziua de sâmbătă în calendar ar fi trebuit să fie cu roşu şi nu neapărat că e weekend, că e ziua când ne mai destindem după o săptămână de muncă, după o săptâmână în care toate treburile cumva se suprapun şi toate au nevoie să fie rezolvate în acelaşi moment, ducând la un surmenaj fizic şi emoţional, iar ziua de sâmbătă e un respiro de la toate acestea.
Ziua de sâmbătă a fost 15 mai, dată la care sărbătorim familia şi tot ceea ce înseamnă ea: dragoste, respect, încredere, răbdare, entuziasm, înţelegere etc. Dar, din păcate, mulţi au trecut-o cu vederea. Fie că nu au ştiut, fie că unul dintre parteneri asociază familia cu abuzul, cu violenţa din partea celui / celei căruia / căreia i-a dăruit inima.
Pentru a preveni astfel de situaţii angajaţii Poliţiei din Ungheni şi ai Direcţiei Generale Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei Ungheni au mers în stradă cu pliante care conţineau nişte recomandări cum să acţionezi dacă devii sau dacă eşti victimă a violenţei în familie. Ce m-a mirat e că nici unul din cei cărora li s-a dat acea informaţie nu a spus că ar cunoaşte vreun caz de violenţă ori că însuşi ar avea în propriul anturaj. M-a mirat, fiindcă cazurile de violenţă în familie cresc şi sunt îngrozitoare. Ultimul care îmi vine în minte e cel de la Mereni, Anenii Noi, cu luare de ostatici. Au fost implicaţi copii, care rămân traumatizaţi întreaga lor viaţă şi care de cele mai multe ori devin copia maturului, care le-a servit drept model. E vorba de femei, care sunt nevoite să se ascundă în miez de noapte de iarnă, îmbrăcate doar în cămăşile noapte şi încălţate doar în galoşi, de cel cu care au împreună 2, 3 sau chiar mai mulţi copii. Sunt femei care sunt nevoite să le povestească copiilor că vânătăile de pe brațe sunt niște cameleoni care vin uneori în vizită și se ascund pe ea, crezând că e un copac. „La fel fac și cameleonii din piesele jocului din camera copilului. Doar eu știam că mi-au fost strânse mâinile cu ușa, dar am încercat să rămân neclintită, asemenea copacului în fața furtunii. Nu mi-a ieșit mereu. Am mai și căzut și renăscut din propriu-mi sâmbure” (“Sărută-mă și omoară-mă”, revista DOR, 2019).
Mă întreb câte din femeile, mamele din Republica Moldova sunt nevoite să ascundă violenţa asemeni eroinei din textul citat mai sus? Eu sper că acţiunile celor care informează, sensibilizează să-i facă pe mulţi să-și ajute surorile, prietenele sau necunoscuții care trec prin relații abuzive să iasă din ele şi să-i facă să înţeleagă că familia înseamnă dragoste, respect, încredere, răbdare, entuziasm, înţelegere și mai cu seamă siguranță etc.
