Avea Mirabela Dauer, cunoscuta interpretă din România, la începutul anilor 90 un șlagăr (pe atunci nu erau încă hituri și megahituri, care se uită după vreo lună de la lansare), care suna cam așa: „E bine, e bine, e foarte bine!”. Păi, iată mie, după cuvântările conducerii de stat de la tribuna centrală, așa îmi vine să-l cânt!.. Doar că el în varianta mea ar răsuna ca un urlet la lună, așa cum fac lupii, când simt vreo nenorocire sau a foame.
Iată, ei spun că la noi e bine de trăit. Salariile și pensiile se măresc, pentru tineri se lansează programe care mai de care ca să-și procure prima casă, a doua casă și de curând a treia, drumurile se repară mai ceva ca-n Europa. Dar, binele lor e ca o iluzie optică pentru mulți dintre cetățenii acestei țări mici.
Și să vă explic de ce. Pun asfalt. Ar trebui măcar vreo 3 ani minim să nu se intervină, dar e destul să circule câteva mașini ca să vedem că e același drum de țară care a fost și până atunci. E-i-i, dar guvernanții tot vor să ne arate că noi suntem orbi, vin la fața locului și măsoară cu degetul grosimea asfaltului, care se încăpățânează să fie tot subțire și să se ia după roțile autoturismelor… Eh, dar e bine la noi în țară!
Se dau pachete pentru mame și nou-născuți. E bine? E bine, doar că femeile din Moldova, care aleg să nască, sunt tot mai puține.
Parcă se reformează și justiția. Și totuși, atâta nedreptate încă mai domnește la noi!… Eh, dar e bine la noi în țară!
Se trâmbițează că moldovenii nu mai pleacă peste hotare. Cred că ei și-au construit aeroporturi personale sau avioanele lor particulare decolează la ore diferite decât acele zeci de aeronave, care îi duc pe conaționalii noștri la mii de kilometri după o viață mai asigurată. Mai bună nu pot să zic, știind că duc un dor veșnic și greu după cei rămași aici, unde e atât de „bine” de trăit.
Mai sunt și alte reforme, care ne fac viața să fie de „huzur”. Numere unice de intervenție, care „papă” milioane de lei pentru întreținere (nu contează de unde sunt acești bani – de la bugetul de stat sau din granturi) și care numai nu intervin prompt. Operatorii care îți răspund, parcă sunt angajați ai unor companii de taxi, fiindcă te sfătuiesc foarte politicos să apelezi la servicii de taxi și nu la ambulanță.
E bine, bine, e foarte bine, dar… să nu-i credeți mereu.
