Unii – mai bogat, alţii – mai sărac, dar noul an 2017 l-am întâmpinat. Cei la care el vine mai cu întârziere vor rosti toasturi cu ocazia lui azi. Acum nu mai are importanţă cine şi cum a întâmpinat anul nou, principalul e cum va fi el. Doresc foarte mult să fie unul de succes, îmbelşugat, să nu mai călcăm pe aceeaşi greblă, să nu repetăm greşelile vechi. Nu mai vreau să fie aprobat în grabă guvernul, deşi în acest caz bucură faptul că pe 20 ianuarie se împlineşte un an de la acea grabă, poate ar trebui să se ţină cont de experienţa respectivă, poate ne reuşeşte bine doar ceea ce se face în bezna nopţii. Acesta într-adevăr e un succes, mai ales dacă ne amintim că în 2015 fotoliul de prim-ministru a fost cam strâmt pentru cele cinci persoane care l-au măsurat. Vreau ca politicienii să nu mai adopte decizii cum ar fi legea privind liberalizarea capitalului şi stimularea fiscală care, afară de nedumeriri, nu trezeşte nimic altceva. Vreau ca politicienii să vorbească şi să ţină cuvântări ca nişte oameni de stat şi nu ca nişte mahalagioaice guralive care se ceartă mereu din cauza umbrei aruncate de copacul din grădina uneia pe peretele casei alteia. Fie, dacă politicienii noştri nu reuşesc să facă nimic, cel puţin, în atâţia ani, ar fi putut să înveţe a vorbi frumos, fără învinuiri, reproşuri reciproce, ofense. Vreau să nu ne mai aţâţe unul împotriva altuia, folosindu-se de slăbiciunile noastre şi pasiunile netradiţionale, noi toţi suntem cetăţeni ai aceleiaşi ţări, o iubim şi ne este milă de ea, spre deosebire de alţii, şi din tot sufletul îi dorim numai bine, fie şi în limbi diferite.
Doresc, ce multe doresc! Doresc ca pragul sărăciei în ţara noastră să fie considerată nu suma de 1379 de lei, ci cel puţin 4379, atunci bătrânii noştri nu ar mai suferi din cauza că cineva a uitat să prezinte la timp documentele pentru calcularea compensaţiei pe perioada rece, tuturor le-ar ajunge bani pentru o viaţă poate nu chiar bogată, dar demnă de un om. Credeţi-mă, atunci am deveni cu toţii mai buni, realizaţi, de succes, fericiţi. Copiii la şcoli nu ar fi otrăviţi cu produse cu termen expirat, în magazine nu s-ar vinde produse cu date contrafăcute despre greutate şi termenul de valabilitate, oamenii nu s-ar chinui stând la rând la uşile cabinetelor medicilor, nu s-ar plânge că tratamentul e prea costisitor. Dacă noi am deveni mai buni, copiii s-ar duce cu plăcere la şcoală, pedagogii ar avea încredere în ei, nu ar striga la elevi, iar dacă au strigat şi ziarul a scris despre asta, nu s-ar comporta ca nişte copii bosumflaţi.
Doresc, foarte mult doresc, dar dacă…
