Dimineața devreme, ca să vă dați seama de cât de devreme era în acel moment pot să vă spun că ceasul indica ora 7.20, într-o curte din Ungheni 3 tineri frumoși, îmbrăcați așijderea și cu o mașină super luxoasă lângă ei.
Toate bune și frumoase până în momentul când au început a discuta. Mi s-a făcut pur și simplu rușine de felul cum vorbeau ei. Nu e frumos să tragi cu urechea la discuțiile altora, dar nici nu era nevoie, pentru că tonalitatea era foarte ridicată și îi auzeai fără să vrei. Un limbaj că îți ridica mari semne de întrebare dacă acei tineri au fost pe la școală. Altceva de „chi…” și „p…” nu am auzit de la ei. A, poate doar unul „zonă”. Dacă foloseau termenul „zonă” înseamnă că subiectul era foarte serios, pe mine mă ia cu fiori reci în spate de fiecare dată când îl aud, dar trecând peste acest moment pe mine m-a pus serios pe gânduri limbajul lor. Mi s-a creat impresia că ei deja au trecut porțile „zonei”, pentru că la modul cum vorbeau ei doar în filmele cu gangsteri poți auzi așa ceva. Oare de ce nu putem să ne debarasăm de vorba „geaba vii, geaba te duci, geaba rupi ai tăi papuci”? De ce unii nu pot asimila cuvinte frumoase în anii de școală ca să se exprime într-un mod plăcut, dar atât de ușor li se dă pe limbă acestea vulgare? Oare ele, aceste cuvinte vulgare, să dovedească că tu la 20 de ani ești bărbat? De ce a devenit practic o rușine să vorbești civilizat în R. Moldova?
Într-o altă dimineață la Centrul de Sănătate Ungheni, mai pe scurt la policlinică. Nu era încă ora 8.00, atunci se încep vizitele pentru consultanță, unii mai nu rupeau mânerul ușii când verificau dacă este specialistul. Nu își punea deloc întrebarea de ce atâția oameni stau la acea ușă, nu punea la socoteală că nu e încă 8.00 și nu poate fi specialistul la serviciu încă. Întrebarea mea de ce nu ne învățăm a respecta regulile. Dacă noi, cei simpli, vom învăța să le respectăm, atunci vom putea să le cerem și celor de la conducere pentru că o societate nu se edifică doar de sus în jos, nu trebuie să fie semnate numai ordine guvernamentale ca să conștientizăm că suntem o comunitate, ci și prin responsabilitatea cetățenească și implicare. Cea mai bună metodă e cea personală.
