„În ultimii 6 ani în țara noastră s-a dublat incidența diabetului zaharat de la 0,6 până la 1,2/10000 populație, ceea ce înseamnă că se depistează anual 75-80 cazuri noi în rândul copiilor, comparativ cu 45-55 în anii 2012-2013. La moment sunt înregistrați 470 copii cu această maladie comparativ cu 320 în anul 2012”, spune Andrian Chiriac, șef secție endocrinologie, Institutul Mamei și Copilului, specialist principal în domeniul endocrinologiei pediatrice la Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Cauzele: factori genetici, infecțioși (enteroviruși), ecologici (creșterea poluării mediului) și alimentari (alergeni, nitrați, aditivi alimentari).
Cum e să fii cel mai fericit părinte până la 5 ani și într-o zi să ți se spună: copilul tău nu mai e sănătos?
O vară de acum 6 ani, care ar fi trebuit să însemne soare, veselie, mai pe scurt, vacanța mare, s-a transformat într-o veșnică toamnă ploioasă pentru Mihaela și părinții ei. Pe atunci avea 5 ani, frecventa grădinița ca orice copil de vârsta ei, nimic care să prevestească nenorocirea ce se va abate. Până într-o zi când educatoarea i-a spus mamei Mihaelei că a observat că aceasta bea foarte multă apă, obosește și urinează des.
După aceasta a început coșmarul. Fetița a început să se simtă rău, tot mai rău și mai rău. Mama își aduce aminte cu groază că într-o zi ambulanța au chemat-o de 5 ori și nu puteau nicidecum specialiștii de aici să-și dea seama ce are.
Au urmat un șir de consultații medicale, prelevarea a diferitor analize, tratamente diverse, dar fără niciun rezultat. Fetița a devenit aproape ca o legumă, a ajuns chiar să intre în comă. „Ochii mei nu se mai uscau, la fel și ai soțului. Sub privirile noastre copilul nostru practic se stingea. Nu vreau să obijduiesc pe nimeni, dar uneori atitudinea medicilor lăsa de dorit. Vorbesc de indiferența lor anume în momentul când a intrat în comă, acum nu învinovățesc pe nimeni, oricum nu îmi întoarce nimeni nici sănătatea copilului, nici banii pe care i-am cheltuit, nici nopțile nedormite, suferința continuă a ei și a noastră”, ne povestește îndurerată și parcă cu resemnare deja mama Mihaelei.
Cea mai importantă lecție pentru părinți: atitudinea pozitivă față de maladie
După multe supoziții, nesfârșite consultații medicale Mihaelei i s-a stabilit diagnosticul – diabet zaharat de tip I. Ambii părinți s-au pomenit impuși peste noapte să devină fără voia lor medicii propriului copil. Există cursuri care le-ar ușura această sarcină? Mama îmi răspunde că nu există şi îşi doreşte nici să nu existe, pentru că niciun copil şi niciun adult nu merită o asemenea viaţă. Specialistul Andrian Chiriac ne spune că „în primul rând, părinții trebuie să înțeleagă că nu este nimeni vinovat de faptul că iată copilul lor s-a îmbolnăvit, în așa mod vor depăși mult mai repede faza de adaptare la situația creată. Toți ar trebui să înțeleagă că diabetul zaharat de tip I nu poate fi tratat definitiv nicăieri în lume și există doar o singură soluție – administrarea insulinei tot restul vieții.
Părinții au un rol foarte important în viața copilului cu diabet și de atitudinea pozitivă a lor față de maladie depinde cum se va isprăvi el singur mai departe la o vârstă mai mare. Familia ar trebui să se focalizeze pe ideea că viața cu diabet zaharat de tip I înseamnă în primul rând un mod sănătos de viață, un bun motiv de disciplinare, iar copilul cu diabet este și va fi unul sănătos, care are nevoie de insulină până la etapa când medicina va găsi totuși o altă soluție”. Aceeași sursă ne spune că toți copiii cu diabet zaharat din republică la etapa de stabilire a diagnosticului sunt internați în unica secție de endocrinologie pediatrică din cadrul Institutului Mamei și Copilului, fiind în mod obligatoriu instruiți, apoi urmează instruiri repetate la fiecare spitalizare în această secție de cel puțin o dată în an. Pentru copiii mai mici de 12 ani se instruiesc părinții, iar după vârsta de 12 ani accentul se pune pe instruirea copiilor/adolescenților.
E o boală costisitoare. Ce face statul pentru acești pacienți?
Statul oferă insulina gratuit, atât, ne spune mama Mihaelei. Acest lucru ne este confirmat și de Andrian Chiriac: „Copiii sunt asigurați absolut gratuit cu cea mai modernă insulină: sub formă de analogi de insulină în stilouri injectoare, cu glucometru, câte 5 teste și 5 lanțete pentru fiecare zi. Toate acestea sunt absolut gratuite, fiind asigurate din sursele bugetului de stat conform Programului Național de profilaxie și combatere a diabetului zaharat pentru anii 2017-2021”.
Dar… sunt perioade când nu se distribuie sau e cu termenul expirat, adaugă părintele. Atunci ei sunt nevoiți să o procure. „Am cumpărat și 9 luni de zile la rând „Humalog” (tip de insulină). Asta este relitatea numai că nu toți înțeleg. Procurăm ace, penuri de 0,5 pentru cartușe. Copilul meu are nevoie de jumătăți, statul nu ne oferă în acest mod și iar suntem nevoiți să le cumpărăm. În primii 4 ani de boală am procurat și testele de măsurat glicemia. Lunar acestea ne costau la 3000 lei. Penurile au nevoie de ace, iarăși cumpăram”, ne enumeră mama. Specialistul principal în domeniul endocrinologiei pediatrice a Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale specifică despre ace: „Acele (ac de injectare) pentru stilourile de insulină nu sunt asigurate din surse centralizate, dar fiecare centru al medicilor de familie are obligația de a le asigura din surse proprii (aceasta însemnând cam 800-1600 lei anual pentru 1 copil)”.
Mihaela, eroina noastră, la moment are o dietă specifică, care e costisitoare. Are nevoie de senzori monitoriali. Un asemenea senzor e valabil 10 zile și costă 65 de euro în Germania, de unde părinții îl achiziționează. „Sunt zile când măsurăm glicemia de 25-30 ori, plus 7-8 și mai multe injecții. Adică cheltuielile sunt mari, soțul se străduie cum poate. Desigur, fără datorii nici nu avem cum, căci altfel nu reușim”.
Oxana Guivan, angajată a unei farmacii, unde se eliberează insulina, ne-a declarat că niciodată nu au avut lipsă de acest medicament. „Poate s-a adresat la o altă farmacie și este cumpărată de pacienții care nu dețin poliță de asigurare medicală sau sunt veniți de peste hotarele țării”, ne explică ea.
Dacă la Chișinău există mai multe centre private și publice și medici pediatri endocrinologi, ce fac cei din centrele raionale?
„În mod normal medicii endocrinologi din raioane sunt instruiți inclusiv pentru a oferi consultanță și copiilor, plus că ei oricând au posibilitatea de a direcționa în situații mai dificile pentru consultația medicului endocrinolog pediatru de la Institutul Mamei și Copilului și niciodată nu primesc refuz. Din fericire, extinderea teritorială a țării noastre nu este atât de mare și chiar nu este un efort pentru micii pacienți. În final, a-și vrea să menționez că privitor la asistența medicală acordată copiilor cu diabet zaharat din țara noastră, reeșind din posibilitațile actuale, suntem la un nivel destul de înalt și mă mândresc cu faptul că reprezint și conduc acest domeniu”, spune Andrian Chiriac, șef secție endocrinologie, Institutul Mamei și Copilului, specialist principal în domeniul endocrinologiei pediatrice la Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale.
