Nu știu de ce suntem făcuți în așa fel că mai mult ne interesăm de ceea ce s-a întâmplat cu cineva, chiar cu persoane complet străine, mai ales dacă e vorba de un caz îngrozitor, decât de sănătatea părinților noștri. Cel puțin o tragedie, un accident rutier, care au loc foarte des în ultimul timp în țara noastră, au rămas oare nediscutate de toți și fără interes nesănătos din partea acestora? La tot pasul ești întrebat dacă ai auzit și ți se povestește imediat întreaga biografie a celui care a comis încălcarea sau a fost implicat. Și dacă, Doamne ferește, se întâmplă în orașul sau satul natal, oamenii se duc în acel loc, se uită, arată cu degetul, fac poze, le postează pe rețelele de socializare, le trimit prietenilor și rudelor din străinătate.
Acum toată lumea trăiește cu nenorocirea care s-a întâmplat nu demult în capitală, când mașina a intrat într-un troleibuz, o mulțime de oameni au fost răniți, iar un bărbat tânăr a murit (apropo, se spune că ar fi din Măcărești). La televizor, am văzut secvențe cum mașină zdrobită este filmată la telefon de zeci de oameni. De de suntem așa? Sau această curiozitate nesănătoasă a fost întotdeauna, iar acum, de când avem posibilitatea de a filma totul cu telefonul, în orice moment, a devenit pur și simplu mai vizibilă. Nu ar fi rău să înțelegem acest lucru. Oamenii au interes pentru ceea ce s-a întâmplat și nu dorința de a ajuta la nevoie. După ce-și satisfac curiozitatea bolnavă, oamenii își continuă cu indiferență drumul. Am vorbit despre indiferență, pentru că o consider principala noastră nenorocire.
