De prea multe ori am auzit, sub o formă sau alta, de la directorii sau șefii anumitor instituții că nu vor să vorbească despre unele probleme cu care se confruntă, pentru că, dacă ar apărea aşa ceva în ziar, și-ar crea probleme și mai mari. Ba chiar, uneori, acești conducători au dezlănţuit câte un jihad dureros asupra colegilor care au avut curajul să spună cinstit că sunt lucruri care nu merg cum trebuie în desfăşurarea procesului de implementare a anumitor reforme. E trist şi, totodată, nefiresc că tocmai cei aflați la conducere, cei care ar trebui să monitorizeze ca lucrurile să decurgă firesc, încurajează obiceiul ascunsului gunoiului sub preş, pe care l-au moştenit probabil din vremurile comuniste.
Să ne înţelegem întâi: nu mă preocupă problema din prisma jurnalistului frustrat că nu-i ies subiecte de scandal, pentru că deja se ştie că nu acesta e profilul ziarului „Unghiul”. La mijloc stă buna funcționare a unor anumite unități de care oamenii au nevoie. Iar conducătorii lor ar trebui să înțeleagă acest lucru, căci nu un articol în care se menționează transparent despre necazuri şi probleme revoltă oamenii, ci problema care a existat până ca noi să intervenim. Când vor înțelege că lucrurile lăsate în voia sorţii, ascunse, dar nerezolvate până la urmă, se vor întoarce tot împotriva lor?
Ştiu, e momentul când mulţi vor sări în sus şi-mi vor argumenta că se tem de repercusiuni, pentru că, e adevărat, partidul e încă în tot şi în toate. Dar nu e mai puţin valabil şi faptul că asemenea constrângeri venite „de sus” îi sperie doar pe oamenii care se ţin cu dinţii de scaun. Nu pe cei care s-au aşezat acolo ca să facă treabă. Însă cel mai trist e faptul că, printr-un astfel de comportament, și ceilalți angajați au ocazia să înveţe „de la sursă” să se teamă, să bage capul în nisip, să renunţe să lupte pentru drepturile lor.
Să informezi şi să fii formator de opinie e poate una din cele mai afurisite misiuni din lume. Oricât de bine te-ai strădui să o faci, argumentat, documentat, ţinând cont de reguli, de legi şi coduri deontologice, întotdeauna publicul se va împărţi mai ceva ca Marea Roşie sub talpa lui Moise. Însă cred și sunt ferm convinsă că pentru ca viitorul nostru ca naţie liberă şi independent gânditoare să fie asigurat, e nevoie de presă liberă. Altfel, nu funcţionează nimic.
