Se spune că una din cele mai importante trebuințe ale omului este iertarea păcatelor. Fiecare din noi simțim nevoia din când în când să iertăm şi să fim iertați. Pentru a intra în perioada de post, care este şi perioada de curățare de păcate, şi pentru a căpăta liniştea sufletească spunem rugăciuni, ne cerem iertare de la cei din jur. Suntem preocupați mai mult de acest lucru, îndeosebi la începutul postului, în Duminica iertării, căci aşa ne sugerează fețele bisericeşti şi scriu sfintele scripturi.
Dis-de-dimineață, duminica trecută citesc o postare frumoasă şi emoționantă pe facebook a unui deputat: “În viață, cu părere de rău, se mai întâmplă că greşim, cu voie şi fără voie. Mă rog să mă iertați dacă am greşit cu ceva”. Astfel încearcă unii să simplifice modalitatea de a primi iertarea celor din jur. Am vrut să văd apoi câte like-uri a adunat postarea lui, adică, câți prieteni virtuali i-au iertat păcatele mici şi mari ale deputatului. În zadar – a doua zi nici urmă de postare, fie că s-a supărat deputatul că nu a fost înțeles corect, fie că momentul de sinceritate al lui nu a adunat multe like-uri, ceea ce înseamnă că nu a fost iertat de toți prietenii lui virtuali, chiar şi de cei care înseamnă pentru deputat mult mai mult decât un simplu profil de pe facebook.
Într-un gând cu deputatul au fost în acea duminică şi alții – colegi de-ai lui, interpreți, politicieni… Logic ar fi ca după ce a postit şi s-a reținut de la cele lumeşti, deputatul să se ducă şi să se spovedească unui duhovnic. Sau poate, din lipsă de timp, doar dânsul trăieşte cu toate grijile poporului, la fel, îşi va destăinui păcatele făcute cu şi fără bună ştiință duhovnicului tot pe rețeaua de socializare? Deschidem un grup închis, membri ai lui fiind diferite fețe bisericeşti, iar cei care vor să li se ierte păcatele fără mari eforturi să îl acceseze, să mărturisească toate greşelile, după care primeşte un mesaj pentru ca să ştie că păcatele lui i-au fost iertate. Desigur, aceasta este o glumă, doar că rețelele de socializare încet, dar sigur, devin un lucru normal pentru noi, căci nu doar discutăm, felicităm oamenii dragi, îi întrebăm de sănătate şi ce mai fac virtual, dar deja am ajuns să cerem şi iertarea păcatelor. Nu realizăm, în ultimul timp, unde începe viața reală şi unde se termină distracția. Să fim sinceri cu noi: nu ar trebui ca rețelele de socializare să ne fure viața adevărată, sentimentele, trăirile, emoțiile, dar să le lăsăm să fie doar o unealtă de a petrece timpul liber lejer.
