La 24 februarie 2022, începând cu ora 04:45, trupele armatei ruse au inițiat mai multe atacuri militare asupra orașelor de frontieră cu Ucraina, orașelor-port și capitalei Kiev. Președintele Ucrainei -Vladimir Zelenski a decretat legea marțială pe întreg teritoriul țării pentru a putea face față atacurilor. Iar majoritatea populației civile a fost nevoită să părăsească teritoriul Ucrainei pentru a se refugia. Astfel, în țara vecină s-a declanșat un război în sensul direct al cuvântului, înregistrând deja primele pierderi umane și economice. Ne-am propus să aflăm ce spun unghenenii în acest sens…
În ultimele 5 zile, Republica Moldova și-a deschis hotarele pentru aproximativ 70 000 de refugiați ucraineni, iar moldovenii s-au mobilizat pentru a oferi refugiaților lucruri de primă necesitate. Mobilizării naționale s-au alăturat și unii ungheneni care, participă activ la colectarea produselor alimentare, hainelor și a produselor de igienă pentru refugiați.
Veronica Gorea Gîrbu este una dintre acei ungheneni activi care, nu rămân indiferenți față de problemele cu care se confruntă societatea. Astfel, aceasta a acceptat să își spună părerea despre conflictul din Ucraina: „Este un război contra copiilor Ucrainei. Generației care, în secolul XXI, ar trebui să se bucure de pace și să aibă o copilărie fericită. Noi, de câteva zile, vedem refugiați din Ucraina, pe care îi ajutăm cu produse de primă necesitate. Să vedeți ce fețe îndurerate au. Copii speriați și mame îndurerate, ce nu știu încotro să-și ascundă puii de oroarea războiului. E trist. Trist că marile puteri jonglează cu vieți omenești. Cât despre mobilizare, moldovenii au dat mereu dovadă de empatie, pur și simplu nouă ne place mai degrabă să ne criticăm, decât să ne lăudăm. Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să dăm dovadă de empatie, bun-simț și omenie. Deocamdată, asta facem. Astăzi, cel mai mare pericol pentru Republica Moldova este propaganda Kremlinului. Consiliul Audiovizualului trebuie să fie precaut cu ceea ce se difuzează pe canalele cu transmisie în Republica Moldova, iar oamenii să filtreze informația. Sunt extrem de multe știri false”.
O altă ungheneancă ne spune că este destul de sceptică în atitudine cu conflictul care a izbucnit în Ucraina. Doamna recunoaște că mulțimea de știri și comunicate o fac să rămână încă confuză.
„Eu, sincer să vă spun, nici nu știu pe cine să cred aici. Pe de o parte îi Vladimir Vladimirovici Putin care atât a făcut pentru Rusia și pentru țara noastră și pentru toată lumea. Că eu nu pot să cred că omul ăsta a dat comanda la război. Dar știți cum e ? Pisica blândă zgârie rău. Așa că poate îi vinovat și el. Dar și celălalt președinte – Zelinski tot îi bravo. Mă uit că îl tot arată pe la televizor. Îi tânăr și așa bine făcut. Nici nu-i dai că are 44 ani. Eu nu înțeleg cum se poate în ziua de azi să fie război. Înainte da, lumea punea mâna pe armă și se ducea la luptă. Dar acum îi diplomație, democrație, a făcut lumea școli și s-au învățat a rezolva problema prin cuvânt. Și la știri când te mai uiți, un canal arată o știre, alt post spune că nu-i drept și nu mai înțeleg nimic. Până la urmă, fie ce o fi… important să nu moară lumea. Că mie de cei de pe câmpul de luptă îmi este jale, mor săracii înainte să fi cunoscut din toate bucuriile vieții. Și săracele femei care au fugit cu tot cu copii. Oare îi normal așa ? Oamenii trebuie să trăiască în pace că războaie au fost destule în viața asta”. (Maria Ciubotaru).
Un alt unghenean, ne-a povestit despre evenimentele din 2014 care au vizat Ucraina și Federația Rusă și consideră că războiul își are începutul încă din 2014.
„Ceea ce se întâmplă acum este rezultatul conflictelor din trecut. Războiul a început într-un fel sau altul în anul 2014. Rușii și ucrainenii de atunci nu pot împărți ceva. Și îi mare păcat. Șefii cei de sus nu se pot înțelege, dar suferă oamenii simpli. Cui îi trebuie să se omoare unul pe altul, să fugă oamenii în toate părțile, să ardă clădiri, să arunce poduri în aer?.. Oare nu era mai ușor să se așeze la masa de tratative, să cheme experți de prin Europa și să se înțeleagă omenește. Îi strașnic ce se face în lume. Cât de răi pot să fie oamenii… . Și eu nu spun că Puțin îi rău sau îi rău Zelinski. Ei ambii sunt buni. Dar mă bucură faptul că președintele Ucrainei luptă împreună cu soldații săi. Eu pentru asta îl admir și îl respect. Mai rar așa președinți de țară”. (Arcadie Beșleagă).
Am fost curioși să aflăm și părerea tinerilor despre conflictul din Ucraina. Deși, reținuți la vorbă și obosiți, câțiva dintre ei au acceptat să se împărtășească cu opiniile lor.
„Eu nu știu de ce a izbucnit războiul, dar îmi pare rău că oamenii suferă. Nu prea cunosc detalii că nu mă uit așa des la știri, dar știu că luptele durează deja de câteva zile și Ucraina deocamdată este în stare să își apere teritoriile. Chiar dacă rușii îi depășesc numeric pe ucraineni, ei oricum au prioritatea de a lupta pe teren propriu și cred că de asta ucrainenii încă rămân puternici. Eu pe de o parte aș vrea parcă ca NATO să se implice în acest conflict, ca să liniștească cei doi dușmani și să le facă dreptate. Dar pe de altă parte nu vreau că se spune că dacă se va implica NATO va izbucni cel de-al treilea război mondial”, elev.
Unii ungheneni ne-au povestit că au rude în Ucraina și sunt foarte îngrijorați din cauza situației lor.
„Avem rude acolo în Ucraina și ne doare enorm să știm că suferă oamenii de rând. Rușii la moment au luat o hotărâre greșită, se putea de discutat și să hotărască toate întrebările fără să sufere un popor întreg, mă refer la guvernare, că nu poporul a luat așa hotărâri drastice. Și-i normal că mă uit pozitiv la faptul că Republica Moldova găzduiește refugiați din Ucraina, sunt și ei oameni ca și noi, și chiar mă bucur că noi fiind o țară așa mică putem da o mâna de ajutor celor aflați în așa dezastru. Sincer nu știu ce să cred, sunt și eu mamă a 3 copii și nu aș vrea să stau cu frica în sân că mâine-poimâine se va întâmpla și la noi ceva strașnic, si totuși aș vrea să cred că totul va reveni la normal și toți refugiații se vor putea întoarce cât mai curând la casele lor. Pace și liniște tuturor” (Natalia Postică).
