Nu suntem în stare de a fi decenți, nu suntem în stare de a ne bucura de un lucru, care a fost construit pentru a fi admirat și nicidecum de a-l exploata în cel mai barbar mod.
Înțeleg și conștientizez pe deplin că nu avem în orașul Ungheni un bazin, care să fie accesibil pentru toate categoriile de cetățeni, mai avuți și mai puțin avuți. Înțeleg că 90 la sută din oameni nu au bani pentru o vacanță, însă să ajungi în centrul orașului să vii cu prosop pentru plajă și să îți dezbraci copiii ca să se scalde la noul havuz e chiar absurd și grotesc. Copiii noștri sunt frumoși, dar să-i dezbraci la pielea goală e nu știu cum lipsit de decență, de bun-simț și apoi mai există cazuri de infracțiuni cu implicarea minorilor. Doar s-au făcut atâtea și atâtea campanii de informare prin care eram rugați noi, părinții, să nu mai postăm poze cu micuții goi. Acum ce facem? Îi dezbrăcăm de bunăvoie în chiar centrul unui oraș. Părinții trebuie să înțeleagă că există o limită până unde putem să ne distrăm și până unde să admirăm, pentru că havuzul nu e piscină și centrul orașului nu e ștrand. Pe lângă acest aspect mai este și altul – cel al gunoaielor. După fiecare rundă de scăldat se ronțăie câte ceva și ambalajele, firește, aruncate în zona havuzului.
În țara „lui i se permite orice” încălcăm toate regulile – de la comportament civilizat în locuri publice până la cele de siguranță a proprei vieți. Am avut ocazia să merg cu pompierii, polițiștii și cu asistenții sociali prin casele oamenilor ca să-i informeze despre măsurile de securitate. Nu apuca pompierul să deschidă gura că stăpânul sărea cu vorba: „dar, eu știu cum să mă asigur”, „eu am totul sub control” și tot așa o țineau că îți părea că au terminat facultăți de inginerie, construcție etc. Dar dacă te uitai în jur îți făceai o altă părere, soba cu fisuri, mucuri de la țigările fumate cu câteva clipe în urmă prezente în odaie, butelie de gaz instalată sub televizor. Deci, atotcunoașterea se dovedește doar o iminentă și inconștientă expunere la o tragedie, care, din păcate, nu include numai propria persoană, ci și câțiva oameni de prin preajma lor, care automat devin o statistică neagră.
Așa e și cu șoferii prinși la volan în stare de ebrietate sau pietonii care traversează strada neregulamentar, ori cu vitezomanii. Știu regulile – nu le aplică că lui nu i se poate întâmpla vreo nenorocire. Zilele trecute la trecerea de pietoni din apropierea LT „V. Alecsandri” un conducător auto a trecut în viteză, chiar dacă eram la jumătatea zebrei. S-o fi gândit că sunt imună la o eventuală tamponare cu autoturismul său? Nu știu, dar cu siguranță știu că elevii de acolo sunt într-un real pericol cu asemenea șoferi.
Când vom renunța să fim și constructori, și salvatori, și agenți de patrulare, la nevoie și medici? Poate mai bine e să urmăm niște reguli sau să apelăm la serviciile responsabile, care ne-ar asigura securitatea…
