Degeaba ne batem cu pumnul în piept că ne dorim principii morale şi conduită cinstită, precum vedem prin unele ţări în care ni se pare că umblă câinii cu covrigii în coadă.
În realitate, nu ne dorim deloc ca societatea noastră să fie guvernată de corectitudine. Mica sau mai marea „învârteală” a genului de oameni descurcăreţi, altfel spus, băieţii deştepţi, sunt la noi la mare cinste. Ne tot plângem că instituțiile de stat sunt corupte, dar oare cine încurajează această corupție? Oare nu tot printre noi sunt cei, care se cred mai șmecheri? Atunci când te ține buzunarul vrei să fii tratat împărătește, nu ca cei de rând. Câți dintre noi nu au oferit o „atenție” surorilor medicale, pentru mai multă grijă. Sau o recompensă medicului ca să ne „trateze” mai bine ori să fie mai atent. Sau câți nu au plătit pentru a fi angajați într-un loc mai călduț? Câți nu au cumpărat o diplomă sau o notă pentru un loc mai sigur la universitate. Care antreprenori nu au mituit unii funcționari pentru a închide ochii la anumite nereguli. Și oare cine nu a profitat de ajutorul vreunui „cumătru” ca să poată trece fără rând? Și câți dintre noi nu au nimerit în situații similare, văzând cum altcineva le trece în față? Păi în acel moment, dragi oameni, la ce bun mai înjurați? Nu știați că la noi, la moldoveni, ca să ai spatele asigurat trebuie să-ți faci cumetri. Și de dorit ca aceștia să aibă funcții importante. Iar cei care nu-i au să și-i facă, căci aici legea cumătrismului este bine pronunțată.
Și mai sunt și cei care poartă boala banului. Vrem noi sau nu, banii întotdeauna au avut prioritate. Iar atunci când te trezești că ai nevoie de un act, evident că nu mai stai să aștepți până când specialiștii noștri își termină cafeaua. De cele mai multe ori ajungi să soliciți un act, atunci când ai nevoie de el urgent, iar programarea pentru obținerea acestuia nu va dura mai puțin de două luni. Deși acel certificat ar costa 50 de lei, cetățenii noștri sunt dispuși să plătească și 500 doar ca să-l poată primi într-o zi. În felul acesta tarifele pământești au rămas pentru „proștii satului” care pot aștepta câte 2-3 luni. Cei șmecheri scot din buzunar o sumă de zece ori mai mare, pentru comoditate, zic ei.
Se mai scuză unii că la noi legile s-ar bate cap în cap, iar dacă ar fi să decurgă totul conform regulilor ar muri de foame și ei, și statul. Adevărat sau nu, un lucru este evident. Încă nu suntem pregătiți să punem punct corupției.
Degeaba ne plângem că avem primari, parlamentari, politicieni, funcţionari, directori care ne fură la modul mai mult sau mai puţin inteligent. Chiar dacă ne e greu să recunoaştem, în realitate, puţini sunt cei care-şi doresc în funcţii oameni curaţi. Într-o societate în care furtul devine, la modul direct, probă de moralitate publică, îl alegi în funcţii pe cel care deţine cel mai bine arta asta. Ca, la rândul tău, să te justifici pentru învârtelile cu care-ţi rotunjeşti existenţa.
În acest context, omul cinstit este mai mult disprețuit. El fiind cel care stă în calea evoluţiei fireşti a lucrurilor, o oglindă de prost gust, care trebuie înlăturată, izolată şi discreditată. Trebuie târât în acelaşi noroi, pentru că nu are aceleaşi reguli de joc ca şi noi. El e prostul satului. Dar singurul care nu-şi fură căciula.
