Am mai asistat la un spectacol al absurdului, scrutinul electoral din acest an, care a fost unul din cele mai spectaculoase și pline de absurdități de până acum. Regizori de tot felul, cu scenarii bătute bine în cuie, cu spectatori benevoli sau impuși să asiste la ele. Așa-zișii actori, cu capacități fenomenale de a inocula minciunile drept adevăr, tristețea drept bucurie, întunericul drept lumină debordantă s-au străduit să facă ce pot mai bine în acest sens.
Cu autocare, microbuze și tot felul de mijloace de transport au fost cărați la întâlniri și cei din localitățile îndepărtate, care în zilele obișnuite nu se pot bucura de asemenea favoruri. S-a investit cu nemiluita pentru a-și asigura locul călduț din foișorul înalt. N-au lipsit aceste spectacole chiar și în ziua decisivă. Actorii n-au stat cu mâinile în sân nici pe ultima sută de metri. Deghizați în vestimentația partidelor concurente, cu foi volante și agitație ilustrativă de tot felul ei s-au aflat în preajma secțiilor de votare.
Pentru a ajunge la urna de vot cetățenii au fost abordați de ei cu oferte care mai de care. Șoptit sau cu glas tare, aceștia încercau să sensibilizeze urechea și cugetul celor mulți pentru a face alegerea „corectă”.
Se întâmplau asemenea lucruri și în scrutinele precedente, chiar dacă era anunțată ziua tăcerii. Se tăcea doar atunci, când se dădea din deget și se sancționa. Unii mai îndrăzneți nu ezitau să le fure votul, cucerindu-le poftele cu o sticlă de vodcă sau o gustărică pe ascuns.
Decizia de a consfinți prin lege această zi le-a dat mai mult curaj regizorilor, pentru a avea posibilitatea de a împrospăta memoria votanților pentru cine să-și dea votul. Chemările și propunerile măgulitoare ale actorilor pentru o zi i-au lăsat reci pe cei mulți și umiliți.
Chiar dacă au știut bine ce vor, ultimii nu s-au îndoit că opțiunile lor încă nu-și vor găsi locul bine meritat. Limitați în dreptul lor și visul neîmplinit de a se întoarce într-o țară liberă și prosperă au fost cei plecați peste hotare. Indiferent de aceasta, chiar și cu posibilitățile oferite, ei au dat dovadă de activism și determinare, sperând că cei de acasă vor privi mai atent în jurul lor în viitor.
Activismul exagerat al celor din stânga Nistrului a scos în evidență dorința celor de a-și crește procentajul și a fi în top.
A luat sfârșit încă o competiție în care au fost antrenați diferiți actori din societate: politicieni, artiști, funcționari și oameni de rând. Fiecare și-a jucat rolul, potrivit scopului pe care și l-a propus. Dar așa cum scopul scuză mijloacele, s-a muncit din greu, iar în consecință avem tabloul pe care îl avem. Unii se bucură și triumfă, deși au o mare răspundere față de cei mulți, pentru care au făcut promisiuni îndrăznețe, alții rămân să se mire de regulile jocului pe care le au în față. Cei care le-au încredințat frâiele puterii nu le rămâne decât să spere.
