În curțile deja reparate ale municipiului Ungheni sunt parcări și pentru persoanele cu dizabilități. Un lucru „Jos pălăria” al autorităților municipale, că s-au gândit și au luat atitudine față de acei oameni, care sunt mai diferiți ca noi. Doar că moldoveanul nu e moldovean până nu încalcă regula.
Așa suntem noi învățați – „legea e făcută pentru a fi încălcată”. Astfel auzi pe la colțuri, pe la instituțiile statului, pe la cele private chiar. Și cu principiul că putem încălca orice, am făcut-o și pe asta. Parcăm mașina exact acolo unde nu ar trebui, acolo unde este indicatorul „Destinat persoanelor cu dizabilități”. Până a se realiza reparația curților, șoferii noștri se plângeau că nu au unde pune mașina fiindcă nu sunt parcări, acum, că au, le fac din ochi anume acestea.
Episodul cu parcările e unul din multitudinea nesocotințelor pe care le facem ca cetățeni, ca homo sapiens. Mergem cu nerespectarea de la vlădică până la opincă, adică de la conducere până la cel mai umil cetățean al statului Republica Moldova.
Starea de pandemie a scos cel mai bine în evidență acest aspect. O regulă primordială a fost purtatul măștilor, care ne protejează de o posibilă infecție. Câți dintre noi au respectat regula? Puțini. Unii au motivat că se înăbușă, alții – dacă președintele țării împreună cu prim-ministrul și cu ministrul Sănătății nu poartă, noi de ce să o facem?
Și cu acest „noi de ce să o facem?” citim, auzim, privim știri cu un număr de cazuri tot mai mare, că cetățenii noștri au tot mai multe restricții de a intra într-o țară sau alta, tot pentru că COVID-19 face tot mai multe victime, că vacanța aceea care ai așteptat-o un an de zile se duce pe apa sâmbetei, că din cauza economiei precare, care s-a înrăutățit în timpul epidemiei, trebuie să strângem punga, fiindcă multe nu ne permitem și cred că în viitorul apropiat nici nu se prevede că se va burduși cu bani, poate doar cu răbdări fripte.
Lista cu efectul bumerangului la „noi de ce să o facem” e lungă, grea și dureroasă, pentru că într-o zi poți să treci prin chinuri groaznice, așteptând testul, te poți trezi într-o boxă în care te tratează „scafandri”, că cei dragi pot să te înmormânteze într-un sicriu sigilat, că tu poți să înmormântezi pe cineva scump. Chiar dacă ar fi o lege a conspirației mondiale, că nu există niciun virus, hai, mai bine să ne protejăm, să respectăm legea protecției și să purtăm masca corespunzător: cu nasul și gura acoperită, nu sub bărbie, nu sub nas, nu atârnată de o ureche, așa ca să putem cât mai repede să ne reluăm viața.
O societate nu se edifică doar de sus în jos, nu trebuie să fie semnate numai ordine guvernamentale ca să conștientizăm că suntem o comunitate, ci și prin responsabilitatea cetățenească și implicare. Cea mai bună metodă e cea personală.
