Chiar zilele trecute m-am întors din SUA. I-am făcut o vizită fiicei care e stabilită acolo de câțiva ani. Nu e prima mea călătorie peste ocean. Încă prima dată am fost foarte mirată când am văzut că oamenii își plimbă câinii în cărucioare speciale. Ei stau acolo liniștiți, privesc în jur. Mă gândeam, de ce nu fug, pe urmă am văzut că zgarda este fixată de o încuietoare specială. La început am crezut că îi protejează să nu-și rănească lăbuțele. Fiica mi-a explicat că altul e motivul: patrupezii nu au voie să-și facă nevoile pe trotuare sau gazon. Pentru ei sunt amenajate parcuri speciale, îngrădite, în care aleargă, se zbenguie și fac ce vor.
Sistematic sunt nimicite căpusele și alte insecte dăunătoare pentru animale. Atunci se instalează un steguleț roșu și oamenii știu că intrarea e interzisă. Stăpânii au cu sine punguțe și adună toată murdăria făcută de câini sau pisici, căci am văzut acolo și pisici duse de lesă. Am fost atât de interesată, încât am făcut și niște poze.
În New York câini sau pisici vagabonde nu sunt. De restul țării nu spun, căci nu știu. Cei care doresc sa aibă un animal de companie, îl iau de la azil. Acolo ei sunt ținuți în condiții bune, sănătoși și vaccinați, sterilizați neapărat. Fiica mea transferă benevol bani pentru un azil, la fel procedează mulți alți oameni. Dacă ai luat un câine sau pisică, pe urmă renunți, îl duci înapoi la azil.
Și la noi, în Ungheni, sunt locuri frumoase, amenajate și îngrijite. Mă refer la parcul central, la scuarul „Grigore Vieru”, la alte spații verzi. Ce-i drept, nu este un loc special pentru animale, dar chiar dacă am avea o sută de parcuri amenajate pentru câini, noi, cu mentalitatea noastră, oricum îi vom lăsa să alerge mai aproape de casă sau unde ne convine nouă și n-o să strângem murdăria pentru nimic în lume. La noi legile nu se respectă. De aceea trăim așa cum trăim. E trist, dar asta-i situația.
