Cred că scrisoarea mea ar putea fi semnată de aproape toți pensionarii din raionul Ungheni care au fost lipsiți de televiziune. Până acum, priveai cu o antenă simplă Moldova-1, Moldova-2 și Prime, iar acum, nu se știe de ce, au dispărut ultimele două canale de pe ecranele TV. Ele erau mângâierea noastră – priveam emisiuni și filme interesante. La Moldova-1, afară de „Cine vine la noi” nu ai ce viziona. Nimeni nu ne oferă nicio informație de ce au închis toate canalele și când vom putea privi măcar ceva. Credeți-mă, mulți pensionari nu au posibilitatea să conecteze televiziunea prin cablu, internet, să instaleze o antenă-satelit. În ce secol trăim? De ce e tot mai rău și mai rău, în curând ne vor închide și oxigenul, ca să pierim mai repede.
Un alt subiect. Pensionarii de la sate vând uneori pe piață niște ouă, niște usturoi și tot felul de mărunțișuri care costă bănuți. Pentru a merge la Ungheni, trebuie să scoată din buzunar 50 de lei, pe care uneori nu-i pot câștiga din vânzare. Îi face să vândă nevoia, deoarece pensiile sunt mici, nu le ajung nici pentru medicamente. La piață – ai vândut, n-ai vândut – trebuie să plătești, iar cel care percepe taxa va sta până când vei plăti, în caz contrar, spune el, marfa îți va zbura prin toată piața. E omenește oare? De ce la Bălți nu se ia nimic de la pensionari la piață? Acest oraș nu este în țara noastră, ca și Ungheniul? Este clar că pot plăti cei care duc mărfuri la piață cu mașinile, iar un bătrân care duce ceva în torbă, ce va câștiga și cât va duce acasă? Iată de ce unul își construiește casă cu 2 etaje, iar altul își ține zilele cu pâine și apă.
Toți își bat joc de pensionari. Te duci la un examen medical și tot trebuie să plătești, deși se spune că statul ne-a asigurat. Anul trecut, am suportat o operație complicată și fiica mea a trebuit să ia un credit și chiar să împrumute bani de la toate rudele, nici nu știu când vom întoarce datoriile. Am cerut ajutor în diferite organizații, dar nimeni nu m-a ajutat. Când vine vorba de oameni ca mine, statul este sărac, dar pentru șefi și conducere are de toate. Și iată că umblu cu torbele după o astfel de operație pentru a câștiga o bucată de pâine, fiindcă pensia o dau pentru datorii. Uneori păcătuiesc și mă supăr pe Dumnezeu că nu m-a luat la el în timpul anesteziei, ca să nu mai am de suferit ca acum.
Desigur, cei care trăiesc în lux râd de bătrâni, îi consideră oameni de categoria a treia, nu se gândesc că vor îmbătrâni și ei și Dumnezeu știe ce bătrânețe vor avea, poate mai rea decât a noastră. Deși a noastră e din cale afară de rea.
