Interlocutoarea de azi e tânără, e o fire sensibilă, activă și crede că perioada de la liceu e un laborator de experimente, care o va ajuta să înțeleagă ce îi este cel mai drag sufletului.
— Pe scurt despre Dana Mihăilă
— Sunt totalitatea experiențelor prin care am trecut în viață.
— Știu că faci muzică, scrii poezii și la mai multe evenimente culturale te-am auzit recitând. Ce alte pasiuni mai are o liceeană?
— Cred că nu greșesc dacă spun că sunt omul artei. Îmi place să citesc, să pictez, să dansez, să brodez (am început să-mi confecționez propria ie). Ador teatrul, plimbările cu cei dragi și, mai nou, sportul. Sunt membră a clubului de dezbateri academice „Debate IDEA”, redactor la revista „Noua Generație” și președinta Senatului L. T. „V. Alecsandri”.
— De la cine ai moș-tenit dragostea pentru poezie, dar pentru muzică?
— Poezia e o trăsătură specifică doar mie, dar dragostea pentru muzică vine de la rudele de pe linia tatălui, unele chiar au ales să îmbrățișeze această profesie. Unchiul a fost cel care mi-a cumpărat prima vioară, astfel, am descoperit pasiunea pentru muzică. Când ne întâlnim de sărbători, ne place să cântăm, e o tradiție frumoasă.
— Programul școlar e încărcat, pasiuni ai multe, ești și olimpică. Mă întreb acum cum le reușești pe toate? Cum ți le prioritizezi pe toate astfel încât să fie realizate la nivel?
— Acesta este stilul meu de viață: mereu în activitate. E o chestie care mă hrănește. Totuși, am înțeles că e imposibil să le reușesc pe toate. Fac mai întâi ce-mi place, apoi ce trebuie. Am rezultate frumoase pentru că sunt pasionată de ce ceea ce fac.
— Ai simțit la un moment dat că ești copleșită de atâtea informații, că nu mai poți face față programului? Dacă da, cum ai reușit să depășești situația?
— Cu siguranță. Acesta cred că e cel mai mare colaps al sistemului nostru: prea multe informații de reținut. Chiar dacă nu depun un efort uriaș ca să înțeleg lecțiile, mi se întâmplă să obosesc. În aceste situații, prefer să iau o pauză. Discut cu oamenii dragi mie, ies la plimbare în natură sau plec la bunici, la Cetireni. Liniștea satului e balsam pentru suflet.
— Călătorim în timp și ajungem la examenele de bacalaureat, le dai cu brio, rămâne să mergi la studii universitare. Pentru ce facultate/universitate ai de gând să optezi? De ce?
— De-a lungul timpului, am avut diverse idei de profesii. Mi-am dorit să fac jurnalism, respectiv am fost la diverse traininguri în acest scop. Apoi, mi s-a părut tentant dreptul. Când eram mică, eram categoric împotriva medicinei, căci ambii părinți sunt medici; acum, iau în calcul și această posibilitate. Probabil că voi alege să învăț într-o țară francofonă, căci sunt elevă la profilul bilingv. Admit orice posibilitate. Știu însă sigur că voi activa într-un domeniu social, cu și pentru oameni.
— Faci pregătire în acest sens?
— Eu aleg să mă dezvolt multilateral, nu mă limitez la un singur domeniu. Fac tot ce îmi prezintă interes. Până nu încerc, nu pot să știu dacă îmi place sau nu o anumită activitate. Perioada de liceu e un laborator de experimente, care mă va ajuta să înțeleg ce mi-e cel mai drag sufletului. Unica pregătire pe care o fac este să învăț cât mai multe limbi străine. Până când, cunosc 3, dar nu mă opresc aici.
— Sistemul educațional al cărei țări ți-ar plăcea să fie implementat în Republica Moldova și de ce?
— Eu aș opta pentru sistemul din SUA, pentru că se bazează pe individualizarea procesului de studiu. Fiecare elev are posibilitatea să-și aleagă obiectele pe care vrea să le studieze și nivelul acestora. Mi se pare foarte important ca școala să pregătească tinerii pentru viață, or, sistemul american pune la dispoziția elevilor lecții ca educația financiară, psihologie sau parenting.
— Jack Ma, fondatorul Alibaba, i-a spus fiului lui că nu trebuie să fie în fruntea clasei în care acesta învață, ci să se poziționeze ca nivel de învățătură la mijloc, atâta vreme cât notele lui nu sunt foarte proaste. Argumentul lui a fost că doar acești elevi – cei de mijloc – pot avea timp pentru a învăța sau a descoperi alte abilități pe care le au. Cum poți comenta asta, având în vedere că tu ești bună în tot ceea ce faci?
— Nu sunt la fel de categorică. Uneori, să fii în fruntea clasei e o motivație care te face să te autodepășești și să observi lucruri pe care nu le-ai cunoscut despre tine. Alteori, să insiști să fii cel mai bun în tot ceea ce faci duce la presiune și cedare emoțională. În acest caz, învățarea nu înseamnă a te descoperi, ci a te simți nemulțumit și frustrat. În toate, trebuie să existe echilibru.
— Ce planuri de vacanță ai?
— În urma concursului de eseuri publicistice în franceză „Gutuia de Aur”, voi beneficia de o vacanță la Bruxelles. Vom pleca în vacanță cu familia.
