Întrebaţi-vă rudele stabilite peste hotare dacă cunosc cine le este primar, prim-ministru, preşedinte de ţară. Măcar prenumele sau numele să îl zică… Puţini dintre ei vor spune cine sunt cei care îi conduc, din ce partid fac parte, ce traseu politic au avut. Ei una ştiu, pe străzi e curat, înseamnă că serviciile primăriei îşi fac treaba bine. În apartamente e cald, înseamnă că structurile de resort au avut grijă de asta.
Copiii la şcoală, grădiniţă au parte de studii calitative, mâncare, produse igienice, materiale didactice, deci nu doar părinţii au contribuit pentru acestea. Iar cetăţenii, în loc să se afunde în preocupări străine îşi caută fiecare de treabă, conştiincios îşi îndeplinesc obligaţiunile de cetăţean.
Dar ce se întâmplă la noi? Politicieni din faşă! La grădiniţă fac politică copiii. „Mama mea votează o femeie. Dar a ta? La fel. A mea un bărbat. Deci, nu vorbim cu tine”. Iată aşa discuţii am auzit. Sunt sigură că de acasă vin toate aceste incursiuni.
La şcoală comentariile politice nu contenesc. În stradă lumea vorbeşte despre cutare sau cutare partid. Pe drum, în magazine, în transportul public. Deschizi internetul şi îţi vine să îl închizi imediat. Activitatea partidelor s-a mutat şi aici. Injurii, argumente chioare, postări mincinoase, dar bine intenţionate ca să strice imaginea unui sau altui politician, partid. Aici fiecare foloseşte metode, ortodoxe, neortodoxe, după cum îl duce capul.
Şi da, despre politicul în biserici. Preoţii şi-au asumat nu doar grija pentru sufletul enoriaşilor, dar şi de opţiunea lor politică. Şi dacă văd că nu le reuşeşte în biserică, se mută şi pe internet. Ce discuţii aprinse au pornit pe reţelele de socializare, neasumate, pline de ură. Ei nu se gândesc la consecinţe, dar îndeplinesc o misiune clară, să dezorienteze lumea şi mai mult. Ce contează dacă biserica este separată de stat? Ce contează dacă datoria unui preot ia o altă direcţie şi nu cea pe care noi toţi vrem să o vedem, simţim? Din câte cunosc, un slujitor bisericesc trebuie să semene bunătate, să cheme oamenii la credinţă prin luminare, dar nu să ne afunde în această murdărie din politic.
Şi nu degeaba se spune că dezbinând populaţia, poţi să furi liniştit. Că noi toţi cei care facem politica pe stradă, în familii, la nunţi şi pe reţelele sociale putem să ne învinuim reciproc mult şi bine, să ne batem în cap unul pe altul, iar ei liniştiţi îşi vor face nevoile. Că doar n-au venit la conducere ca să ne facă nouă traiul bun. Pe politicienii noştri îi interesează să ne ştie întunecaţi, săraci şi dezbinaţi. Că astfel e mai uşor să manipulezi cu o ţară întreagă.
Îi vom şti pe nume, vom cunoaşte care mâini i-au făcut. Tot pe ei îi vom pomeni când vom da în gropile interminabile de pe drumuri, când bătrânii noştri vor muri de foame şi de frig, iar copiii ne vor creşte într-o ţară unde fiecare al doilea este politician cu pantalonii rupţi.
