Săptămâna trecută am trecut pe lângă un bloc. Am admirat cum se făcea curățenie. Erau doi oameni care lucrau întensiv. Au strâns gunoaiele, au greblat și au văruit pomii. Chiar m-am minunat de acei bărbați, frumoasă înițiativă, mai ales că nu este primul an când fac acest lucru. Zilele trecute am avut ocazia să merg din nou pe lângă acea zonă. Contrastul mi-a atras atenția.
În fața a două geamuri s-a făcut curat, restul terenului a rămas în paragină. Pomii s-au văruit doar pe o anumită porțiune. Pe semne că oamenii au împărțite acolo parcele și fiecare își îngrijește partea lui. Pe bună dreptate, că nu pot ei în fiecare an să îngrijească terenul, dacă celorlalți nu le pasă. Îi înțeleg pe de o parte, dar pe de altă parte mă gândesc că atunci când începi un lucru și vrei să se vadă o reușită, du la bun sfârșit lucrul respectiv. Nu-i judec, au și ei dreptatea lor. Că doar curățenia în jurul blocurilor necesită o muncă în echipă și degeaba trage doar unul, dacă restul nu se implică.
