Numărul persoanelor confirmate cu COVID-19 crește pe zi ce trece, iar aceasta ridică probabilitatea ca și persoane din familie, prieteni, cunoscuți să contacteze infecția. Deseori cei bolnavi sunt discriminați, ceea ce poate duce la depresie. Într-o discuție cu reporterul IPN, psihologul Lilia Gorceac a explicat cum poate familia, colegii de muncă, dar și societatea, per ansamblu, să-i susțină pe cei care au contractat noul coronavirus.
Psihologul explică că oamenii, când nu sunt bolnavi, sunt puternici și mai puțin responsabile. Când se îmbolnăvesc, apare anxietatea, care, încet, poate duce la stări depresive. Cu cât starea pacientului se înrăutățește, frica devine mai mare, contribuind la starea depresivă.
Familia ar putea veni în ajutor prin încercarea de a nu neglija bolnavul. Este foarte important ca acesta să nu fie discriminat. „Eu am observat în viața cotidiană foarte multă discriminare față de cel care este bolnav. Le este frică, închid ușa, nu intră în cameră. Intră numai câte un singur membru al familiei. Eu vreau ca toți cei care ne ascultă să înțeleagă. Chiar dacă intră un singur membru al familiei și, dacă nu respectă regulile sanitare – să aibă mască, să se spele pe mâini – oricum poate să îmbolnăvească toată familia. De aceea, zic eu, în primul rând e nevoie să nu discriminăm și să nu ne fie frică nouă. Să înțelegem, cu cât mai mult o să respectăm regulile, șansa noastră de a nu ne îmbolnăvi este mai mare. Apoi, atunci când nu ne este frică nouă, noi transmitem indirect starea de optimism și încredere pacientului”, a menționat Lilia Gorceac.
Este nevoie de o atitudine curajoasă față de bolnav. „Atunci când măsurăm de șapte ori febra și de zece ori întrebăm despre starea de sănătate, nu facem altceva decât să-i dăunăm”.
Potrivit psihologului, stigmatizarea se simte și la serviciu, și în transportul public. Când o persoană strănută, toți se uită cu ură, deși poate strănută din alte motive decât că ar avea COVID-19. „În general, discriminarea este o situație absolut dăunătoare pentru toți și nu doresc nimănui să treacă prin ea. Ea este foarte dureroasă și ea ucide, omoară, distruge starea asta de bine și optimism, ea sperie lumea. Este ceva foarte negativ”, spune Lilia Gorceac.
Colegii de serviciu și șefii persoanelor infectate cu COVID-19 trebuie să manifeste toleranță față de angajații bolnavi și să înțeleagă că, într-un moment, pot și ei fi în situația de boală, cu atât mai mult că boala nu alege. De aceea, e nevoie de compasiune, de respect, de o atitudine foarte frumoasă față de colegi. Să fie sunați, întrebați de sănătate, să li se spună că sunt așteptați la muncă cu drag, că ei sunt sănătoși și iubiți. „Le vorbim despre niște noutăți, despre faptul că îi așteaptă o activitate foarte interesantă, că a apărut o idee nouă, că ei trebuie să vină să o realizeze. Din momentul în care îi întrebăm de fiecare dată: „Nu-i mai rău?”, nu e de bine. Trebuie de comunicat pozitiv, de privit în viitor, de apreciat momentul că astăzi este ok și mâine va fi mai bine”.
Lilia Gorceac este de părere că persoanelor de vârsta a doua și a treia bolnave trebuie de acordat mai multă atenție. „Dacă lucrează și ar vrea să aibă concediu din cont propriu, ar vrea să se izoleze, să aibă dreptul, pentru că este supus mai mult pericolului. Ar trebui exclusă atitudinea „de ce el să stea acasă și eu să lucrez?”. Și tinerii trec prin durere și suferință, dar șansa lor de a trece prin boală mai ușor e mult mai mare. Pericolul de a ajunge la terapie intensivă sau de a deceda e mult mai mare la oamenii în vârstă. O atitudine mai grijulie față de ei le-ar face față tuturor care sunt mai tineri”, menționează psihologul.
Pe lângă măsurile antiepidemice, psihologul relatează că ar vrea să se vorbească despre prevenirea stărilor emoționale negative sau ce trebuie de făcut ca starea emoțională să-l ajute pe bolnav să supraviețuiască. „Starea psihologică uneori poate fi decisivă pentru a birui boala. Atunci când noi refuzăm, am lăsat mâinile jos și am spus că nu mai avem pentru ce lupta, noi murim. E nevoie de autosugestii pozitive: „Am pentru ce trăi, mă așteaptă copiii, nepoții, activitatea, dar pur și simplu viața e frumoasă și vreau să o continui”.
Persoanele sunt îndemnate să asculte muzică, să trăiască cu amintirile frumoase, să viseze la niște lucruri pe care nu le-a realizat și pe care își pune scopul să le realizeze. Psihologul consideră că starea de bine depinde în mare măsură de gândirea pozitivă, meditația, autosugestia pozitivă, care este foarte importantă.
