Nu m-aș fi apucat să scriu această scrisoare dacă boala mea nu mi-ar fi provocat îndoieli și întrebări. Săptămâna trecută, mi-a crescut temperatura – am stat aproape toată ziua într-o încăpere în care se învârtea ventilatorul și, probabil, el mi-a și provocat boala. A doua zi, am decis să-i sun medicului meu și să-i spun că seara am avut temperatură de 38 de grade, dar nu tușesc, nici nasul nu-mi curge. Doar capul mă doare. Doctorul, ascultând mesajul meu, a tăcut. Nu cred că am coronavirus, îi zic eu. Dumneata, zice el, nu crezi, dar eu cred. M-a sfătuit să beau un preparat antiviral. De frică, temperatura mea a început să scadă, în acea zi la 37,6 – seara, apoi – 37,4 și a dispărut, dar nu a apărut nici guturai, nici tuse.
Mă împotriveam cum putem că nu am COVID, dar medicul tot încerca să mă convingă că imunitatea mea este scăzută, că am bronșită cronică, plămâni slabi, ce-i drept, nu mi-a spus nimic despre vârstă, dar am înțeles asta singură, altfel nu aș fi fost suspectată. Prietenii au râs, de unde a venit covidul, doar nu ai comunicat cu niciun bolnav. Dar dacă medicul a spus că am COVID, atunci îl am. El știe mai bine, doar e doctor.
Ziua următoare la mine au venit niște „cosmonauți”, două fete minunate în costume de care văzusem anterior doar la televizor. Cred că le era frică de mine. Am pus un scaun în antreu, m-am așezat, am deschis gura, una dintre oaspeți, fără a se apropia, m-a scormonit în gât, eu am tușit, ea a sărit într-o parte, a ascuns bețișorul într-o eprubetă, eprubeta într-o pungă, apoi într-o geantă. Au plecat. Am vrut să le fac din mână de la balcon, dar ele foarte mult timp nu ieșeau din bloc. S-a dovedit că, probabil ca să nu-și iasă oamenii din minți, și-au scos costumele de cosmonaut și au urcat ca oamenii normali în mașină.
Mă simțeam normal și regretam deja că m-am adresat medicului, în schimb, medicul mi-a spus a doua zi că nu ar trebui să iau medicamente antivirale, ci trebuie să trec la antibiotice. În acea zi, soarta mi-a făcut un cadou – rezultatul la COVID a fost negativ. Deși eu, din păcate, credeam că, dacă medicul dorea atât de mult să-mi găsească COVID, mi-l vor depista neapărat. Slavă Domnului, totul a trecut cu bine. Adevărat, eu puteam doar de frică să completez statisticile mortale, deși vreau ca medicul, indiferent de rezultat, să inspire speranță, încredere că, cu medicii noștri, cu medicina noastră, nu trebuie să avem frică de nimic.
