Duminică, mai exact pe 17 februarie, după mai mult timp de evitare pe cât posibil a drumurilor încolo, am fost totuși la piața agro-alimentară din Ungheni. Când am ajuns, mi-am zis că nu ar fi trebuit să mă duc în acea parte a orașului. Și nu din cauza glodului care și acum e la ordinea zilei sau a condițiilor neadecvate pentru comerț, dar din cauza unor oameni, în acea zi fiind în majoritate.
Acea majoritate era îmbrăcată care mai de care. Unii în albastru, alții în roșu, însă luați împreună îți părea că hainele acelea ne vor aduce nouă bunăstare. Îți întindeau, alții mai „naglâi” chiar te apucau de mână și ți le dădeau, foi volante cu promisiuni pentru o viață mai bună.
Ei nici nu luau în seamă acea băbuță, care de altfel sta la un metru distanță de acești „corifei” ai neamului, cu mâna întinsă și cerșea. Oare chiar nu vedeau că avea o rețetă prescrisă de medici, oare chiar nu au putut să vorbească cu ea și să-i spună că deja, conform unei hotărâri, „medicamentele care până acum erau compensate în proporţie de până la 70 la sută vor fi oferite gratuit de la 1 februarie”, anunțul făcut de reprezentanţii Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale care au precizat că ”preparatele vor putea fi solicitate în majoritatea farmaciilor din ţară, în baza reţetelor obţinute de la doctori” (text preluat de la o televiziune aservită puterii)?
Acum să revenim la glodul din piață. Cel mai interesant e că „albăstreii” nu i-am observat în „epicentrul” noroiului. Ei se aflau pe porțiunile de drum unde era bine, unde nu își puteau murdări încălțămintea ori au vrut să arate ce „drumuri bune” s-a făcut de când sunt la guvernare.
Și doar puțini din viitorii deputați s-au aventurat în cartierul Dănuțeni ca să le spună a nu știu câta oară locuitorilor de aici că vor avea parte de infrastructură europeană. Străzile din această parte a orașului, care se vrea european, arată ca în acel îndepărtat secol XVIII, când a apărut statul medieval Țara Moldovei. Oamenii încalță ciubote până la genunchi, când ajung la drumul reparat le descalță și își iau cizmele; serviciile de urgență întampină mari dificultăți, atunci când trebuie să intervină.
Indiferent cine va câștiga alegerile, partidele politice au bifat o faptă bună: le-au dat oamenilor ziare, care le vor servi ca sursă de aprindere a focului în sobă, vorba unei cetățence, care pe 24 februarie va trebui să-și dea votul.
Tristă concluzie, însă alegătorii moldoveni nu mai cred în niciun partid și în nicio declarație, oricât de frumoasă ar părea ea.
