Nimeni nu mă va contrazice dacă voi spune că secolul XXI e secolul tehnologiilor informaţionale. Acum copiii încă înainte de a începe să vorbească le pot preda bunicilor lecţii de utilizare a telefonului mobil, smartphone-ului, tabletei şi aşa mai departe. Iar de cei maturi nici nu mai zic. Comunicarea în reţelele sociale, examinarea la nesfârşit a pozelor străine, cititul comentariilor, citatelor, notificărilor, numeroaselor sfaturi tot mai mult le înlocuieşte oamenilor comunicarea directă. Acum internetul atotştiutor e şi enciclopedie, şi dicţionare, traducător, ghid, carte de bucătărie, doctor, psiholog, bibliotecă, manual pentru autodidacţi, cinematograf, sală de concerte, de jocuri, de sport, salon de frumuseţe şi multe altele, nici nu-ţi ajunge fantezie să le enumeri. Toate ar fi cum ar fi dacă nu ar apărea dependenţa, dorinţa inexplicabilă de a te lăuda, a expune în văzul public ceea ce mai ieri era intim, familial, numai al tău.
Pe mine, de exemplu, mă miră faptul că în viaţa reală suntem destul de închişi. Uitaţi-vă cu ce garduri sunt îngrădite proprietăţile private ale oamenilor avuţi, cum să nu-ţi aminteşti occidentul cu deschiderea lui. Iar la noi? Ori se tem că vor intra hoţii în castelele lor, ori ascund ceva. Dar, dacă stai să te gândeşti cât de repede au reuşit unii să se îmbogăţească, e lesne de înţeles dorinţa lor de a se ascunde după gardul înalt şi a-şi dosi averea.
Nu sunt mai deschişi nici proprietarii de apartamente care s-au îngrădit de lumea reală cu uşi moderne şi balcoane de termopan. Nici lor nu le pasă de viaţa de dincolo de perete, nu-i interesează vecinii şi deseori nici nu le cunosc numele, sunt indiferenţi faţă de murdăria şi pereţii jerpeliţi de pe paliere. Dacă la dvs. e altfel, consideraţi că aţi avut mare noroc.
Însă deseori oamenii care se ascund după garduri şi pereţi sunt foarte sinceri pe paginile lor din internet, fiind prieteni cu toţi. Ei comunică cu plăcere ce au mâncat la dejun sau la cină, confirmând cu fotografii. Dacă au loc sărbători de familie, utilizatorii reţelei află cel târziu a doua zi sau chiar în aceeaşi seară. Aşa că dacă nu ați fost invitat de vecini la vreo solemnitate, nu vă faceţi griji, în curând veţi vedea ce a fost pe masă, cu ce a fost îmbrăcată gazda, cine a fost printre oaspeţi, cu cine s-a însurat feciorul şi s-a măritat fiica lor. Iar despre conducătorii de toate nivelurile nici nu mai zic. A tăiat o pănglicuţă, a stat în prezidiu şi chiar atunci comunică – uitaţi-vă ce ispravă am făcut…
Mai pe scurt, am devenit cu toţii dependenţi de această molimă. Nu sunt o excepţie nici eu. Plâng privind prin crăpătura din internet contemporanii mei de succes, pierd ore discutând cu prieteni virtuali sau căutând inexistenta „comoară din centrul pământului”, îmi promovez nepoţii, deoarece eu nu mai am cu ce mă lăuda. Nici acum nu mă pot abţine. Accesaţi https://www.youtube.com/watch?v=5Z_iWp3WAzg, priviţi, nepotul meu mai mare e implicat nemijlocit în această activitate şi eu sunt foarte mândră de el.
