Costache Negruzzi în ”Istoria unei plăcinte” ne povestește, cum un boier, care dorea mult să se facă vornic, își îndeplini visul trimițându-i măriei sale la curte o plăcintă. După aceasta norodul grămădit la poarta boierului devenit vornic peste noapte îi cânta versurile de mai sus. Astăzi, plăcintele nu mai sunt la modă. Dar felul cum șefii de tot soiul sunt numiți în funcție practic a rămas același: să fii la timpul potrivit în curtea, adică partidul potrivit, să lingi și să săruți mâinile păroase, și nu numai, astfel te pricopsești cu fotoliul la care râvnești, nu contează cunoștințele și experiența pe care le ai.
