Ungheni, orașul copilăriei mele. Oraș din care am pornit pe drumul vieții și eu, și tu, și el, și ea. Primăvara copilăriei noastre, orașul cu castani în floare, în care ne întoarcem de fiecare dată, atunci când dorul nu mai poate fi ținut în frâu. Oraș cu oameni de-o cumsecădenie rară, la care vrei să le dai binețe, atâta soare e pe chipul lor, vrei să-i inviți sau te invită ei la un eveniment, care te întoarce în timp și îți stârnește fiori de nedescris.
Tocmai așa mi s-a întâmplat și mie zilele acestea, când am participat la vernisarea expoziției Mihaelei Babin, elevă la Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru” din Chișinău. Instituție de învățământ, unde am avut ocazia să-mi petrec cei mai frumoși ani din viața mea, în calitate de profesor de desen, pictură și compoziție. Iar un an fiind la cârmă în calitate de director, an în care a plecat din viață unul din cei mai talentați artiști plastici autohtoni, Igor Vieru, a cărui nume îl și poartă de atunci instituția, cu mare cinste.Mihaela este absolventă a Școlii de Arte Plastice din Ungheni, clasa Tatianei Butnaru. Actualmente este eleva Cristinei Chilaru, profesoară de specialitate la Liceul Academic de Arte Plastice „Igor Vieru”. Ea a venit să bucure ochii acelor oameni îndrăgostiți de frumos, care s-au adunat să admire lucrările alături de ea în incinta Bibliotecii Publice ”Dimitrie Cantemir”, mai exact, la parter, unde se află sala de expoziții „Vasile Șoimaru”. Aici au fost expuse un număr impunător de creații, pictură de șevalet și grafică, executate în anii de studii la liceul despre care am vorbit cu lux de amănunte în rândurile de mai sus, dar și să-i pună în valoare talentul, ambiția și stările de suflet care prind viață în pânze de diverse dimensiuni.
Colecția atrage ochiul bine înarmat al specialiștilor în domeniu, orașul are o pleiadă bunicică de plasticieni consacrați, care n-au lipsit de la acest eveniment – Dumitru Verdianu, sculptor de valoare stabilit cu traiul după hotare, Victor Crudu, umila mea persoană, care și-a luat de loc ușorul angajament de a trece în revistă evenimentul și iată că mă țin de cuvânt, profesori de la Școala de Pictură din Ungheni în frunte cu directoarea Raisa Cojocaru, avocatul și cant-autorul Vasile Lupu-Cetireanu, colegi de breaslă, consilieri municipali și reprezentanți ai Secției Cultură și Turism.
Emoționante au fost discursurile tuturor invitaților, în special cel al Alei Mutilică, moderatoarea acestui vernisaj, și al Tatianei Babin, mama Mihaelei.
O altă expoziție semnată de Mihaela Babin e așteptată de ungheneni la finele studiilor ei în aceeași sală de la Biblioteca Publică „Dimitrie Cantemir”, pentru a o încuraja să creeze adevărate opere de artă, deoarece viitorul aparține tineretului de azi și de mâine.
Nu-i ușor a face Artă, chiar și atunci când ai ce le spune semenilor, pentru că a îmbrățișa Frumosul… e o Onoare, a-l înțelege… e o Divinitate, iar a-l dărui Oamenilor e o necesitate vitală care iese din albia firescului, răspândind fiori cu care respiră doar și numai Artistul. Cu Doamne ajută, peste așteptări, așa să fie.
O mână de copil,
Pe verticală
Și tot o mână
Pe o-ri-zon-ta-lă,
Dar plină de
Cuvinte înțelepte,
La înălțimea
„nu există trepte”.
E plină de culoare,
La-nălțime,
Paleta răsfățată-n
Prospețime,
Un nume ce se naște
Din visări
Cu Doamne-ajută,
Peste așteptări!
(versuri dedicate Mihaelei BABIN, artist plastic la început de cale din or. Ungheni)
