Că avem, că n-avem o problemă cu băutura, era deja destul de clar. O demonstrează demult oameni care se trezesc de cu noapte ca să prindă răsăritul la cârciumă.
Taţii care cheltuiesc pe băutură alocaţiile copiilor. Soţii care, după ce beau, îşi iau nevestele la omor. Babele care adorm în şanţuri, în timp ce se întorc de pe la pomenile din sat.
Bărbaţii şi femeile care ajung la Urgenţe în comă alcoolică, împiedicându-i pe medici să trateze oamenii care nu-şi provocaseră suferinţele de unii singuri… Şi pentru că toate astea rămăseseră relativ nestudiate şi nenumite corespunzător, a venit acum Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) să facă public un raport cu date precise, din care reiese că moldovenii sunt acum pe locul trei în topul celor mai beţivi pământeni, după locuitorii din Belarus și din Lituania care anul acesta ne-au furat primul loc în lume la consumul de alcool.
Eu una, să fi fost „beţivă”, aş fi contestat rezultate studiului. Păi, care-i metoda specifică? Clasarea s-a făcut după alcool comercializat, în vreme ce, mai mult ca sigur, pe la poarta lui nenea Ion, care a golit deja butoiul mare de vin tras în toamnă şi acum se vede iar nevoit să dea bani din pensie pe „spălătura” de la magazinul din sat, n-a trecut nimeni cu niciun chestionar. Acolo să vezi consum pe cap de locuitor, nu la lituanieni!
Aşa-i cu băutura, la noi: tot un râs şi-un plâns! Dacă e să mă pun în pielea lor să-i înțeleg, atunci aș spune: când dă de greu, un om vrea să-şi termine singur sticla de vin şi apoi să-şi mai cumpere încă una. Și dacă într-o seară nu are chef să meargă acasă la soție și copii, are nevoie de mai mult de două-trei beri ca să poată adormi. Asta-i firesc şi probabil că cei mai mulţi dintre oamenii maturi din ţara asta au trăit, măcar o dată, o astfel de experienţă. Dar una-i să ţi se întâmple o dată sau de două ori şi cu totul alta e să faci din asta un stil de viaţă, să ajungi să îţi cauţi izbăvirea în băutură. Dependenţa de alcool nu se instalează uşor, de azi pe mâine. Slabe sunt şansele să dai, într-adevăr, în patima băuturii trăgând la măsea doar bere şi vin. Ca să intri în divizia grea, trebuie să bei tărie. Zilnic. Mult. Perseverent. Cu încăpăţânare şi cu destul de multă cheltuială. Iar OMS spune că facem chestia asta atât de bine, că suntem pe locul trei în lume. Despre asta vorbeam și cu un medic de la urgență: „Medicina de urgenţă este ca o loterie. Începi ziua la ora 7 şi nu ştii ce te aşteaptă, cu ce te vei confrunta. Sunt cazuri și cazuri, fiecare cu poveștile și tragediile lor. În timp ce unii au căzut pradă nenorocului, alții și-l fac cu mâna lor. Tot mai multe chemări sunt în cazul tinerilor în stare de ebrietate. De refuzat nu le putem refuza, dar dacă ar fi să analizăm pe lângă atâtea urgențe cu pacienți aflați în suferință cu boli grave, noi trebuie să ne ocupăm și de acești oameni care își fac rau singuri”. Eu una le acord dreptate: odată ce ai ridicat paharul de pe masă ar trebui să fii singur conștient de urmările acestuia, mai ales în cazul celor care nu se mai pot opri. Și până la urmă cu toții știm că băutura trage după ea diverse probleme, iar cu un pahar nu-ți vei construi o casă și nici nu-ți vei ține aproape o familie. Băutura nu te face gospodar și nici mai bărbat. Cel care a ales această cale nu ar fi trebuit să se plângă de nereușitele sale sau să mai spună că suntem un biet popor lipsit de noroc… Norocul ți-l faci singur, nu cade din cer.
