Omul în această viață este un călător, care vine să vadă, să cunoască, să lasă urme bune sau mai puțin demne pe acest pământ și apoi pleacă… Oprindu-ne pe o clipă din avântul nostru zbuciumat, privim în urmă și observăm lucrurile bune, dar și greșelile comise câte odată din cauza orgoliului, a relei voințe sau a bunătății și încrederii excesive în oameni. Punem cap la cap reușitele obținute prin căderi și dureri, dar și lecțiile de înțelepciune acumulate cu un preț destul de dureros. Ce cred unii cetățeni despre menirea lor și a altora pe acest pământ, despre bunătatea și sinceritatea oamenilor?
Valentina, casnică. „De mică am învățat de la părinți să fiu bună și corectă cu cei care mă înconjoară. M-am condus întotdeauna de spusa lor ”Bine faci, bine ajungi”. Viața însă de multe ori mi-a demonstrat altceva. Cu cât ești mai bun și mai corect, cu atât oamenii sunt mai necuviincioși cu tine. Indiferent de aceasta, m-am străduit să nu supăr pe nimeni, chiar dacă s-a întâmplat să mâhnesc pe cineva întâmplător”.
Ecaterina, profesoară: ”Aflându-mă la o vârstă înaintată, mi-a fost dat să întâlnesc de toate în viață. De multe ori anumite persoane una spun și alta fac. De obicei, persoanele de vârsta mea sunt mai mărinimoașe și mai sincere în comparație cu cei mai tineri. Noi, vârstnicii, probabil suntem un exemplu și ar fi bine ca lucrurile bune ceilalți să le însușească de la generația noastră”.
Veronica, bibliotecară: ”Cred în bunătatea și sinceritatea oamenilor, deoarece, fiind și eu o persoană sinceră, iubesc oamenii care sunt firești, care nu-și pun mască, respect oamenii care sunt sinceri. Mi s-a întâmplat să mă amăgesc și eu în bunătatea și sinceritatea oamenilor, dar o iau din nou de la capăt întotdeauna și le dau credit de încredere. Mulți îmi spun că sunt prea credulă, că lumea este altfel decât mi-o închipui eu, dar îmi este mai ușor să cred că lumea este așa cum sunt și eu”.
Mihaela, studentă: ”Vreau să spun că oamenii din viața mea sunt sinceri, își expun părerea deschis. Pe cei din mediul meu îi văd buni la suflet, încrezători. Mi s-a întâmplat și mie să fiu dezamăgită, dar am mers mai departe, nu am lăsat această problemă să-mi macine sufletul”.
Zinaida, profesoară: ”Am crezut în oameni, dar am ajuns la o vârstă când pot să constat că tot ce a fost în viața mea sunt doar niște dezamăgiri în tot ce ne înconjoară și o spun cu regret. La orice etapă în viața omului intervin niște situații, care ne fac zilele negre. Nu zic nimic, le iert pe toate, dar din păcate nu le pot uita”.
Elena, bibliotecară: „Am fost și eu marcată de unele lucruri care m-au rănit, dar eu cred că pe lume sunt mai mulți oameni buni decât răi și sper că se vor naște și mai mulți din aceștia, în care să avem încredere. Atâta timp cât bunătatea și sinceritatea, lucruri care sunt lăsate de Dumnezeu, încă nimeni nu le-a anulat”.
Gheorghe, muncitor: ”Trăim niște timpuri în care viclenia și lăcomia nu au margini, poate de aceea oamenii devin mai răi și mai vicleni. Suntem amăgiți de sus până jos. Noi ar trebui să deosebim adevărul de minciună, pe cel adevărat de cel prefăcut”.
