„Colectiv”, „Crevedia” în România, „La soacra”(acesta îmi revin în memorie și care a fost mai răsunător) în Moldova – nu mai contează unde e, că e la ei, că el la noi, contează că acestea transpun, din nefericire, în realitate mesajul publicității, pe care o vedem la TV, o auzim la radio, o citim în presa scrisă, „Corupția ucide”. De acum nu mai e dincolo de ecran, nu mai e dincolo de frecvențele radio, nu mai e cerneală tipografică acest mesaj sau rodul muncii unui creator de conținut, e realitatea care doare, e realitatea care ucide, e realitatea care nu are granițe și locații geografice.
Cu zeci de victime, fie moarte, fie traumate pe viață, cu alte sute, mii sau chiar milioane de victime colaterale, aceste locuri, aceste țări au devenit scena unor tragedii umane cu consecințe dezastruoase. Flagelul corupției a pătruns adânc în societate. Incendiile și tragediile din aceste locuri nu sunt doar coincidențe nefericite, ci consecințe directe ale unui sistem corupt și disfuncțional.
Fiecare victimă devine o mărturie tulburătoare a faptului că, în lupta pentru profit și prosperitate, siguranța și viața umană sunt adesea ignorate sau neglijate. Prin tragicele evenimente de la aceste localuri, suntem martorii unei realități în care nepăsarea față de standardele de siguranță și respectarea normelor devin costuri umane de neimaginat. Această sfidare a regulilor de securitate nu rămâne fără consecințe, iar prețul este adesea prea mare, cu gândul la viețile pierdute, inclusiv a celor apropiați proprietarilor.
Este o realitate că suntem încă departe de a deveni o țară în care cetățenii să nu mai plece definitiv pentru a trăi în condiții civilizate. Acest lucru nu se va întâmpla până când nu vom înțelege în profunzime importanța disciplinei și a respectului pentru reguli și principii fundamentale, piloni ai unei societăți democratice.
Faptul că rezolvarea problemelor depinde deseori de conexiuni și influențe (dacă avem nași, cumetri, frați, surori, mătuși, unchi sau simpli prieteni în structuri înalt ierarhice, atunci se rezolvă cu un simplu apel telefonic, negândindu-ne că am lăsat în urmă cadavre), nu de respectarea normelor, reflectă o lipsă gravă de responsabilitate. Încetul cu încetul devenim prizonierii propriilor noastre nereguli, iar soluționarea problemelor în funcție de interesele „șmecherilor” nu face decât să perpetueze acest cerc vicios.
Pentru a deveni o țară în care cetățenii să fie mândri să trăiască și să contribuie la dezvoltarea ei, este esențial să ne asumăm responsabilitatea individuală și colectivă. Este timpul să punem disciplina și respectul pentru reguli să fie în centrul acțiunilor noastre, să construim o societate în care legislația e în capul mesei și nu undeva într-un plic dintr-un sertar al vreo unui funcționar (vă recomand să mergeți și să priviți filmul „Puterea probablității” ca să înțelegeți câteva dintre schemele dubioase care le nasc cei care încalcă reguli și legi), unde respectul ei e o normă, iar cetățenii nu sunt „șmecheri”, ci membri responsabili și activi ai unei comunități democratice.
Este momentul să reflectăm asupra prețului plătit în numele corupției și să ne întrebăm cât de multe tragedii mai sunt necesare pentru a declanșa schimbări reale. Este necesar ca societatea să ceară transparență, responsabilitate și un sistem care să pună viața și securitatea cetățenilor înaintea intereselor obscure.
Într-o lume în care corupția ucide, este datoria noastră să luptăm pentru un viitor în care viața umană primează, iar aceste tragedii să devină amintiri dureroase dintr-un trecut pe care suntem hotărâți să-l depășim.
