Îmi amintesc anii 2000, protestele pedagogilor, sălile de clasă neîncălzite. Grevele anunțate de profesori cu pichetarea instituțiilor statului erau mare bucurie pentru elevi. Ce mai, se pomeneau cu mici vacanțe care semănau a binecuvântare. Ei nu se prea mâhneau că dascălii luptă și își apără dreptul la un trai decent, la un salariu care să le ajute să facă față necesităților. Unii elevi chiulangii de atunci au ajuns și ei, la rândul lor, pedagogi. Și uite că a venit timpul ca ei să preia ștafeta și să ceară de la stat ceea ce merită – munca lor să fie răsplătită pe măsură.
Pe parcursul anilor, cei care stau la izvoarele înțelepciunii au fost ademeniți cu un adaos care mai că nici nu înseamnă nimic. Pentru că așa cum atunci primeau salarii mizere, aceeași răsplată o au și acum. Un tânăr pedagog abia de se descurcă cu cei peste 2000 de lei pe care îi primește. Bătaie de joc! Și când te gândești că a făcut o facultate, aceasta înseamnă ani pe care i-a petrecut pentru a-și dezvolta aptitudinile, cunoștințele în numele viitoarelor generații. Generații care trebuie să devină oameni care să ne conducă, să devină buni juriști, economiști, contabili, pedagogi. Dar ce face statul pentru ei? Cum le răsplătește efortul? Cu ieșiri batjocoritoare și promisiuni deșarte? De ce să nu aibă și profesorul un salariu de 10-20.000 de lei, ca un magistrat, de exemplu? Chiar merită. Să se gândească statul și la cei care pregătesc magistrați, procurori, medici.
Cică reforma în justiție presupune și majorarea salariilor celor din domeniu. Astfel se luptă, în primul rând, cu corupția. Într-un fel, le dai justițiarilor salarii pe măsură, iar ei nu vor mai lua mită și își vor îndeplini atribuțiile de serviciu pe măsură. Ce tâmpenie mai e și aceasta? De ce trebuie să admitem un angajat în justiție, dacă din start se presupune că el va fi corupt. Că doar fiecare dintre cei care optează pentru o funcție din structurile de stat știe de la început la ce vine. Salariile se majorează pentru eficiență, nu pentru lupta împotriva corupției.
Dacă tot conducerea noastră atât se preocupă de lupta împotriva acestei ciume care se lasă greu vindecată, atunci să o înceapă și în instituțiile de educație. Că doar și acolo se vehiculează că e din gros încurajată. Dați-le profesorilor un salariu bun! Atunci nu vom mai spune că în acest domeniu au nimerit oameni întâmplători, că se cumpără cunoștințele ca la piață.
Până la urmă, educația este domeniul primordial de dezvoltare a unei națiuni. Statele care au înțeles asta trăiesc bine, evoluează. Acestea nu stau în ape tulburi și mimează lupta cu corupția.
