Întrebarea pe care şi-o pun cei care, poate, ocazional sau cu chestiuni de serviciu au traversat în ultima perioadă frontiera ţării. În lunile noiembrie-decembrie cozile la punctul vamal Sculeni erau interminabile. Oamenii povestesc că au fost zile când au stat în rând şi câte patru sau cinci ore. Nu pentru că cineva nu îşi făcea lucrul bine, doar pentru că fluxul de maşini era foarte mare.
Aşteptând cuminte în taxi, începi să analizezi: care, unde şi de ce pleacă în ţara vecină. Concluzionezi că în mare parte sunt maşini de aceeaşi marcă, multe înregistrate în Bulgaria, Lituania sau România. Unii dintre ei de ani buni fac doar un singur lucru: duc ţigări sau motorină fraţilor de peste Prut, cel mult două navete pe zi, iar câştigul lunar este cu mult mai mare decât salariul unui pedagog începător sau al unui funcţionar. Sunt satisfăcuţi, chiar dacă uneori aşteaptă ore în şir la coadă ca să ajungă la destinaţie. Nu îi poţi condamna, doar fiecare câştigă bani cum poate, mai ales că se permite să duci un număr limită de ţigări, dar şi rezervorul să fie plin cu combustibil.
Deci, cine totuşi mai lucrează în ţara asta? Cine mai plăteşte impozite? Cine completează fondul de pensii, din ai cărui bani sunt alimentaţi copiii la grădiniţă şi şcoală, sunt achitate salariile bugetarilor? Desigur, noi, cei care am mai rămas încă în ţara asta şi suntem angajaţi oficial. Tot noi achităm şi impozite pentru cei care lucrează ocazional, dar câştigă cu mult mai mult decât doi medici luaţi împreună sau vreo câţiva funcţionari. Tot din impozitele plătite de noi se completează fondul de pensii şi pentru cei care acum se bucură că primesc salarii în plic neimpozitate, dar la o vârstă anumită vor avea parte şi de pensie. Tot noi achităm salariile pedagogilor şi educatorilor în instituţiile în care învaţă copiii lor, ale medicilor unde aceştia sunt trataţi.
Mi-a atras atenţia zilele trecute o doamnă trecută de 50 de ani. Fiica ei e căsătorită în Dubai, iar ea are grijă de nepoată aici, în Moldova. Este supărată pe toţi, începând de la demnitarii din Guvern până la autorităţile locale: încă nu are pensie, pentru că nu a atins vârsta de pensionare. E şi supărată că nu poate solicita o indemnizaţie de şomaj, căci în ultimii 15 ani a muncit în Rusia. Cum aşa, doar vrea să i se dea cel puţin o mie de lei pe lună, căci are dreptul! Dar unde a fost atunci când era aptă de muncă, dar nu a interesat-o că mai are şi unele îndatoriri faţă de stat? Logic, a muncit numai pentru bunăstarea ei şi puţin i-a păsat de ţară şi cei care muncesc aici.
Totodată, am rămas plăcut surprinsă de iniţiativa unui primar din România. Toţi cei care beneficiază de ajutor social trebuie să deszăpezească curţile cel puţin la 2-3 persoane în etate. O iniţiativă bună, mai ales că numărul celor care nu doresc să muncească, dar să fie beneficiari de diferite alocaţii din partea statului, mereu creşte, în loc să scadă.
