De câteva săptămâni moldovenii postesc. Nu știu dacă s-au lăsat de rele, bârfe, înțepături veninoase… Știm însă că meniul li s-a schimbat drastic. Fasole, cartofi, margarină, crupe, fructe, legume, cam aceste produse fac parte din meniul lor. De fapt, le vedem și pe rețelele de socializare, la categoria „laude” sau „realizări”. Alții, care se consideră mai păcătoși, beau apă chioară și pâine. Mă rog, fiecare cu abordarea sa față de cel mai important post din an. Biserica ne îndeamnă să ne abținem de la carne și lactate, dar și de la faptele urâte. Într-un fel să ne curățim nu doar trupurile, dar și sufletele, prin rugăciune și intenții frumoase.
Între timp unele locașuri sfinte, deși promovează anumite reguli, cică, nu renunță la îndeletniciri mai deocheate, măcar în post. Businessul înflorește, mașini scumpe se cumpără, unii preoți se auresc…
Între pereții bisericii preoții își îndeplinesc misiunea și îndatoririle duhovnicești. Mă deranjează însă când aceeași slujitori își impun poziția în afara lor. Bunăoară, cum se întâmplă în instituțiile de educație. Cu ce drept s-ar implica preotul în meniul servit elevilor din școli? Cine totuși poartă răspundere de caloriile, vitaminele din rația zilnică alimentară a unui copil?
Cică, în prima săptămână a postului, conducătorii școlilor ar fi fost sfătuiți să se lase de carne și lactate, iar elevii să se „înfrupte” în cantinele școlare cu borș sec, cartofi cu ceapă, hrișcă cu legume prăjite într-un kil de ulei.
Sunt sigură că așa se practică în mai multe instituții de educație din țară. Oare ce profesor sau conducător se va pune în gură cu un preot? Ce să mai vorbim și de șefii mai mari de prin direcții sau ministere. Toți țin post. Cine însă să se gândească la acei copii care aveau parte de o masă, oarecum copioasă, doar la școală, pentru că acasă și așa postesc anul împrejur, de voie sau de nevoie?
Mai înțeleg, cei care se preocupă ca și copiii din clasele primare să își spele păcatele, ar fi venit cu saci de banane, portocale, mere, kiwi sau rodii. Că pe lângă postul obișnuit, mai e și primăvară afară, iar organismul are nevoie de vitamine din plin.
Oare nu exagerăm noi uneori pornirile, fie chiar și dacă gândurile ne sunt bune? Ar fi bine totuși să nu uităm că, indiferent de activitatea pe care o facem, sunt unele limite care nu trebuiesc depășite.
