Rudele nu au dorit să vorbească din două motive: nu au trecut nici 40 de zile de când defunctul a fost petrecut pe ultimul drum, în al doilea rând, ştiu că nu ei vor schimba regulile de mult stabilite de unele feţe bisericeşti. Revoltaţi de cele întâmplate sunt vecinii, cărora nu le este indiferent ceea ce s-a întâmplat, doresc o claritate, mai ales că nimeni nu este veşnic pe pământ.
Familia Ciobanu (din motive etice numele este schimbat) a locuit mai mulţi ani în cartierul Vasilica din oraşul Ungheni. Atunci când a decedat subit tatăl, copiii au decis să îl înmormânteze în cimitirul orăşenesc unde îşi dorm somnul de veci şi alţi membri ai familiei lor, chiar dacă cel din cartier este în vecinătatea lor. Şi, cum e obişnuit la creştini, au invitat preotul de la parohia cea mai apropiată, din cartier. Acesta a venit, a respectat întocmai rânduielile de înmormântare, doar că a însoţit cortegiul până la aşa-zisul hotar între oraş şi cartier. „L-am rugat să meargă până la cimitir, unde trebuia să citească rugăciunea, doar că a spus că nu este parohia dânsului şi nu păşeşte în parohia altui preot şi ne-a sfătuit să invităm alt preot, de la episcopie sau de la catedrală”, spune Sergiu Proporşciuc. Ana Pastuh, o altă vecină, spune că rudele aşa au şi procedat, doar că de acolo li s-a răspuns: „Cine a scos mortul din casă, acela trebuie să îl petreacă pe ultimul drum”.
„Cine stabileşte aceste reguli stupide, dacă familia mea are un duhovnic, atunci nu are dreptul să mă petreacă pe ultumul drum, unde totuşi este omenia, credinţa, oare nu aşa îi îndepărtăm pe oameni de la cele sfinte?”, se întreabă Vasile Pocitari, cel mai apropiat prieten şi fost coleg de serviciu cu răposatul.
Un alt caz a fost semnalat de un cititor chiar zilele acestea. „M-am recăsătorit şi am dorit să facem cununia religoasă. Preotul ne-a întrebat din ce localitate suntem şi atunci când a auzit că locuim în Petreşti, a refuzat, sfătuindu-ne să ne adresăm la parohia din localitate”, spune Liliana Malai. Interlocutoarea menţionează că au decis să facă cununia religioasă într-o biserică din oraşul Ungheni, pe motiv că naşii de cununie locuiesc aici şi le este mai dificil să se deplaseze în sat. Iată încă o situaţie, care, la fel, nu este înţeleasă, doar avem o singură credinţă.
Contactat telefonic pentru a face claritate în ambele cazuri, Vadim Corostinschi, secretar la Episcopia de Ungheni şi Nisporeni din cadrul Mitropoliei Chişinăului şi a Întregii Moldove, spune că este la curent cu cele întâmplate la înmormântarea creştinului din cartierul Vasilica (oraşul Ungheni). „Eram în incinta catedralei când au sunat rudele, chiar eu personal le-am explicat că ar trebui să invite şi un preot de la parohia pe teritoriul căreia se află cimitirul, adică, de la catedrală, ca ambii să însoţească procesiunea de înmormântare. Nu cunosc cum au procedat mai departe”, a adăugat secretarul episcopal. În schimb, ştiu vecinii: defunctul a fost înmormântat fără preot.
În cel de-al doilea caz, se pare că situaţia e mai serioasă. „Poate aceşti tineri au avut de ispăşit un canon bisericesc, preotul însă nu ştie. Doar cel mai bine îşi cunoaşte enoriaşii anume parohul bisericii din localitate. De aceea ei trebuie să ceară permisiunea, să fie blagosloviţi de paroh pentru ca să se poată cununa în altă biserică”, spune secretarul episcopal.
La fel, Vadim Corostinschi ne-a mai povestit despre un caz, când preotul a refuzat să petreacă răposatul pe ultimul drum. Motivul? Fiind încă în viaţă, acesta nu ar fi fost niciodată la biserică, nu şi-ar fi mărturisit păcatele, ceea ce înseamnă că preotul nici nu cunoştea de existenţa unui astfel de creştin în parohia sa. „Preotul este în drept să accepte sau să refuze oferirea unor servicii pe teritoriul parohiei sale”, a mai spus Corostinschi.
Totodată, am primit şi răspunsul în formă electronică de la Mitropolia Basarabiei. Iată ce ni s-a explicat: „Nu există nici o graniţă invizibilă între parohii şi creştini. Omul alege locul unde se simte mai bine şi se duce acolo unde capătă liniştea sufletească”.
