La 20 de kilometri de orașul Ungheni, într-o oază din localitatea Sculeni, zeci de bătrâni rămași singuri pe lume sau ai căror copii au plecat peste hotare, sunt răsfățați mai ceva ca în tinerețe și supravegheați mai bine ca la spital. La Centrul de Plasament pentru persoane adulte și vârstnice își trăiesc bătrânețea în liniște circa 50 de persoane.
Cei mai mulți dintre ei sunt bătrâni lăsați în voia soartei, după ce au rămas singuri și chinuiți de boală, ceilalți sunt vârstnici ai căror copiii stabiliți peste hotare aleg să le cumpere fericirea cu 5400 de lei pe lună. Cam atât costa întreținerea pentru perioade nelimitate. Pentru ceilalți plătește statul, iar în dependență de situație, persoanele pot contribui și cu o parte din pensie.
Nicolae Leucă, managerul instituției, povestește că centrul este în plină dezvoltare și modernizare: „S-au făcut reparații la primul etaj, s-au separat camerele pentru a fi mai mici, cu două paturi și nu cu 6 cum erau până acum. Vrem să schimbăm acoperișul și să izolăm pereții. Referitor la activitățile beneficiarilor, ne dăm silința sa-i implicăm în diverse activități. Anul trecut am plantat 80 de pomi fructiferi împreună cu ei și 4 rânduri de vie, anul acesta planificăm și o plantație de legume. Astfel de activități îi fac și pe ei să se simtă utili. Ne gândim și la sănătatea lor, de aceea am stabilit relații de colaborare cu stația din Sculeni a asistenței medicale de urgență, avem două asistente și un medic, am angajat și un kinetoterapeut și au fost aduse chiar și aparate de sport. Nici alimentația nu ne-a scapat din vedere, punem un mare accent și pe acest capitol, din produsele care ni se livrează încercăm să facem ceva deosebit față de celelalte cantine, spre exemplu, plăcinte cu carne sau colțunași”.
Tatiana Leucă, asistentă, ne relatează despre unul din cazurile fericite. Este vorba despre un tânăr care a rămas fără membrele inferioare în urma unui accident. Deși la început acesta avea probleme cu alcoolul, îi da mari bătăi de cap personalului, ulterior dânsul și-a descoperit un mare talent: dintr-o bucată de lemn și cu un cuțitaș reușește să facă o adevărată operă de artă. Datorită inspirației sale de a sculpta icoane, acum a ajuns la Mănăstirea Hîrja din România, are un așa-numit impresar care se ocupă de vânzarea lucrărilor sale, iar în timpul apropiat urmează să-și facă și protezarea membrelor.
Cât despre ceilalți bătrâni, am mers personal la ei că să-i vedem și să ne povestească despre traiul de zi cu zi în centrul de plasament. Constantin Avornic este unul dintre acești beneficiari. Trecut deja cu mult peste 60 de ani, bătrânul povestește că a ajuns la centru după ce unica lui speranță, fiica, a plecat în America la niște cursuri de instruire pentru a deveni ambasador, iar ideea de a fi plasat în acest centru a venit chiar de la colegii ei de la minister, care au asigurat-o că aici condițiile sunt bune. Într-adevar, așa și este, a confirmat cu încredere bătrânul.
O femeie a fost adusă din satul Gherman. Dânsa ne povestește că stă la centru din luna decembrie, este al doilea an când vine aici. Are probleme grave de vedere, a fost operată și nu mai poate face mâncare și nici nu este în stare să-și încălzească locuința. Copiii i-au decedat încă de tineri, din cauza unor boli din naștere, iar soțul a plecat din viață acum trei ani. Singurul ei refugiu mai rămăsese fratele, dar și acela a decedat în vara anului trecut. Acum pentru bătrână acest centru a rămas singura alinare pe care o mai are.
Menționăm că centrul activează și se află în autoritatea Direcţiei de Asistență Socială și Protecție a Familie și este o instituție de stat, în care bătrânii și tinerii cu probleme pot fi plasați pe o perioadă de 6 luni gratuit, timp de 3 ani – cu achitarea a 75% din pensie pentru o anumită categorie de persoane, sau pentru o perioadă nelimitată – cu o taxă de 5400 de lei lunar.
