Istoria a supranumit Roma „cetate eternă”, istoria a mai supranumit Roma „orașul de pe șapte coline”, căci prin milenii s-au modelat edificiile urban-monumentale, în compoziții arhitecturale spectaculoase.
La răsărit de Carpați, poporul de obârșie romană i-a zis și-i zice cetății Iașilor, care se vrea și ea eternă, tot „oraș de pe șapte coline”, expresie de blazon, rostită cotidian și înscrisă în pagini, respectabile. După opinia mai multor geografi acestea ar fi: Repedea, Cetățuia, Galata, Breazu, Copou, Tătărași, Ciric.
În prima însemnare despre pitorescul Iașilor, misionarul italian Marcus Bandinus, sosit în Moldova lui Vasile Lupu, i se pare de departe că vede o „nouă Romă” (quasi nova Roma apparet). Înfățișarea captivantă putea fi văzută de pe orice promontoriu împrejmuitor, dar se constată c-a fost surprinsă de pe colina măreției – Repedea. De aici panorama e unică și irepetabilă. E ca un ciclopic amfiteatru, cu trepte naturale, de unde codrul, podgoria, livada, casele, oamenii contemplă fascinantul văii. Iar când serpentina începe spre vatra Iașilor, gravitează în jurul Motelului Bucium, reînnoit superb de noul proprietar. Pe șoseaua Buciumului și Socolei (a doua frumusețe a Iașilor după Copou), se întâlnesc o mulțime de restaurante și minimarket-uri cu de toate. În schimb, marea industrie din zonă a dat faliment, cum a fost Fabrica de ulei „Unirea”, Uzina metalurgică, Combinatul de fire sintetice ș.a. Profitabile sunt Antibiotice SA și Ceramica Iași, Kosarom, Vel Piter Iași…
„Colina măreției” Repedea mai este asamblată cu două Carrefour, trei Kaufland, două Praktiker, două Dedeman, Metro, Arabesque, Billa, Plus, două Gima, Selgros și încă altele, care se contruiesc…
2. Cetățuia – colina belvedere, este, de fapt, vechea mahala din jurul Mănăstirii Frumoasa, loc al iarmaroacelor din epoca feudală, care întotdeauna a fost un furnicar de lume și văd de comerț, la limita dintre sat și urbe. Pe tichia colinei de 140 metri înălțime – vedem fortificația solitară a Cetățuiei, excelent restaurată. E ca o floare ce nu-și pierde puritatea chiar dacă e prăfuită de vreme. Lângă biserica respectivă falnic se arată Palatul domnesc, în care s-au adăpostit cantemireștii, tatăl Constantin și fiul Dimitrie – cărturarul Europei. Vechea belvedere rustică din turn e întrecută de eleganța modernă a proaspătului foișor din sticlă și beton, unde sunt invitați toți oaspeții.
După un veac de la această descriere, zona Frumoasa și surata sa Nicolina, privite de pe colina- belvedere de la Cetățuia, s-au transformat vizibil prin truda ieșenilor într-o metropolă a oțelului, fontei, utilajelor grele și complexe. Valea Adâncă devine valea râurilor de metal cu colosul așa-numit Combinatul Fortus. Colosul industrial sub deviza comunistă-numai înainte- cu pierderi financiare, dar înainte. Nu interesa pe nimeni, că fumul gros al furnalelor polua toate împrejurimile, în prim-plan oamenii. A fost o utopie comunistă, ruptă totalmente de realitatea din jur. În prezent au rămas doar halele ciclopice din metal, unde veniturile țării, oamenilor s-au înmormântat fără rost. Se mai știe că Fortus a fost preluat de investitori ruși.
Ei au făgăduit că vor face producție și nu afaceri mobiliare. Se lăudau că vor construi aici și locomotive de ultimă generație. Bine că nu doreau să facă… tancuri. Totul însă a fost o iluzie…
3. Dacă Repedea, pare a fi colina măreției, iar Cetățuia – colina belvedere, Galata se determină a fi o colină a liniștii. Argumente mai vechi și mai noi ne îndreptățesc s-o numim astfel. Muchia de deal ce se apropie de nucleul primordial al Târgului Iașilor, era căptușit cu păduri potolite. Iar voievodul Petru Șchiopul pune meșterii să dureze, pe un teren de ponoare, „o primă chtitorie, care însă se năruiește degrabă, ca-n legenda muntenească a meșterului Manole. Îndârjit, își alege alt loc, nu la poalele, ci pe muchia dealului, unde ridică între 1582-1584 trainic monument, păstrat excelent, aproape nemodificat, până în zilele noastre. În ovalul fortificației îngrijit restaurată, în acest spațiu al tihnei și memoriei, putem pătrunde în intimitatea istoriei, ca să savurăm înțelesurile ei.
„Din deal, de pe Galuta, umbre pale
Se-ntind în jos; pe drum clipesc lumine;
Iar Iașul, îngrădit de verzi coline,
Sub raze de luceferi doarme-n vale…”
(Mihai Codreanu)
Din înălțime se vede între ansamblurile de blocuri Nicolina 2 și Galata, imperiul odihnei și sănătății, adică o stațiune balneară. Aici la „Purcica” popular la data de 14 iulie 1952 a țâșnit artezian apa minerală sulfuroasă. De atunci apa sorbită artezian de la 500 metri adâncime, apoi prin conducte trimisă la stațiune. Perimetrul stațiunii balneare, se completează cu edificiul sanatorial de 150 locuri, cantină, bibliotecă, săli de tratament medical.
Cartierele prin care se trece sunt, la un examen sever al timpului, un amestec fermecător între reușite și eșecuri urbanistice. Pe lângă podurile de peste râul Bahlui ajungem spre cele mai dense cartiere Mircea cel Bătrân, apoi Alexandru cel Bun și Dacia, toate alcătuind un „oraș în oraș” de peste 100 000 locuitori, cu dotări tehnico-edilitare ceva mai bune, dar care trebuie perfecționate continuu.
4. Copou – colina splendorilor, care pulsează fără oprire de peste 600 de ani e învăluită de vraja legendelor arhaice, așișderea povestirilor toponimice ale altor orașe din lume.
Reflectând la cele de sus, pășim pe platoul central, unde suveran prințul edificiilor, Palatul Culturii, emblema supremei conștiințe de neam. Din orologiul turnului curge lin spre sufletele noastre dulcea Horă a Unirii. Depozitar al valorilor perene, palatul în stil neogotic, înălțat între 1906-1925 după proiectul arhitectului Ion D. Berindei, cu sculpturi interioare de Henri Coandă, se răsfață pe terasa primordială a cetății-urbe. În jurul prințului gravitează, splendorii mai vechi și mai noi, precum broderia orientală a Trei Ierarhilor, eleganta Casă a Cărții, Casa cu arcade, alături de arhitectura modernă a blocurilor din centrul civic.
Ruinele fostelor curți voievodale, pe unde și-au purtat pașii Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Ioan Vodă cel Cumplit, unde Alexandru Lăpușneanu a poruncit să-i decapiteze pe boierii trădători, unde intra triumfal Mihai Viteazul zicându-i „domn al Țării Românești, Transilvaniei și a toată Țara Moldovei”, sunt conservate în acest perimetru al memoriei, sub planșeul Teatrului de Vară.
Spațiul magistralelor edificii din vatra splendorilor trecutului se contopește fericit în noua compoziție arhitecturală de la începutul secolului XXI. Constructorii epocii noastre ne oferă un mănunchi de edificii urbane moderne, proiecte unicat ce mobilizează arterele platoului central. Pe lângă patrulaterul cu incinta interioară a Casei Patrate al sediului județean administrativ, pe lângă Moldova Mail, Hala Centrală, șirurile de blocuri cu plastică reușită din Costache Negri, s-a făcut trecerea de la planșetă la realitate a unor proiecte de vis, create de școala bună a arhitecților orașului de pe șapte coline. În vecinătatea Palatului Culturii, replicile edificiilor contemporane sunt de alură siderală. Are dreptate N. Iorga atunci când notează că la Iași „sălășluiesc comori de artă și de istorie națională, pe care nicio urbe a României de azi nu le posedă cu atâta îmbelșugare”.
Palatele și casele memoriale de elită conviețuiesc reușit cu actualele cartiere social-edilitare, cu lăcașurile de știință și învățământului, întronând Copoul – capitala studențimii moldave.
5. „Iașii, datorită împrejurimilor și frumuseților naturii din preajma urbei, ar putea să suporte comparația cu multe capitale”. Astfel scria, în 1805, călătorul Andreas Wolf, care a stat la Iași un sfert de veac, ca medic de casă al înalților prelați, fiind încântat de colinele pe care se înalță urbea și care contribuie, zice el, la desfătarea spiritului. Între frumosul Copou și muncelul împădurit de la Breazu, 206 metri atitudine începe să huzurească romanțioasa colină a podgoriei-Breazu. Ca să pătrundem în arcada ei romantică , vom păși prin Grădina Copou, vrăjită de teiul lui Eminescu și Obeliscul Leilor, apoi prin Parcul Expoziției și Grădina Botanică, imperiu al minunățiilor vegetale, mai ales de sorginte exotică.
Va urma.
