Noul ministru al Educației a vărsat balsam pe sufletul meu, anulând concursurile inutile pentru funcția de directori de școli și grădinițe de copii. Este evident, dacă eu conduc o comisie de concurs, oricum va câștiga cel de care am nevoie, indiferent din ce motive. Așa cum se spune, într-o țară săracă nu poate fi democrație și aceste concursuri nu erau nici necesare, nici nepărtinitoare – o mistificare.
Sună ciudat, dar uneori pentru ca acest concurs să aibă loc, cineva era convins să participe de formă la el. Se mai întâmpla ca directorul, care a realizat numeroase proiecte pentru liceul și satul natal, să piardă la concurs funcția din cauza bolii sale. Se pare că sunt cam răzbunătoare, doar au trecut deja cinci ani, dar nici în ruptul capului nu pot uita despre aceasta… În general, încuviințez această decizie. Cel puțin, ceva e…
Cel puțin, ceva se întâmplă în acțiunile acestea politice ale participanților la ele pe care noi le râbdăm. Înțelegeți, doar oricine ar fi și orice ar decide, pentru dânșii, o armată întreagă de birocrați va năvăli să execute această născocire. Ar dori cineva să instaleze camere de supravegheat în veceurile cetățenilor care respectă legea și toți birocrații vor începe să-i convingă pe toți cât de important și necesar este aceasta în viața noastră, cât timp am așteptat, imediat vor începe să caute mijloace și le vor instala. I-ar veni cuiva în cap să plătească, după tipul celor din occident, alocații pentru cei săraci din țară, unde aceștia constituie 90%, și imediat se vor crea servicii speciale, se vor elabora regulamente, vor scotoci prin ”buzunarele” bugetare pentru a susține pe acei care și fără aceaste alocații nu doresc să lucreze .
I-ar veni cuiva în cap să răpească un miliard de euro din bănci, și o întreagă armată invizibilă de executori ascultători, desigur, pentru o recompensă suplimentară, s-ar grăbi să execute, să deschidă firme de o zi, care ar putea obține credite. Iar apoi aceeași armată, cu fețe inteligente, va căuta acele firme și acele credite. Și vor căuta, scoțând ultimii bănuți din buzunarele goale ale cetățenilor țării, doar cei care caută trebuie să fie plătiți.
I-ar trece cuiva prin minte să lichideze toate gropile din contul nostru, al celor fără de cuvinte și supuși și sute de birocrați vor crește cursul la euro și dolar, vor umfla tarifele, de la care nu numai crapă ochii, dar și inima se duce în călcâie. În același timp, fără să roșească, ne vor explica că toate se fac din cauze motivate, chiar prea motivate, totodată uitând cu modestie să ne spună despre salarii, conturi bancare, vile, maşinile lor de lux.
Degeaba se spune că regele prost face ca poporul să sărăcească și să sufere, iar la noi – totul e invers.
