Se spune că e imposibil să afli ce vor femeile. E o întrebare la care mulţi gânditori, savanţi, în special bărbaţi, au căutat răspunsul. Unora li s-au părut că l-au găsit. Cică, ea vrea să îşi găsească perechea potrivită cu care să întemeieze familia şi să ducă un trai fericit, îndestulat. Cu siguranţa că asta îşi doreşte, doar că nu e chiar totul. Alţii vor spune că femeile îşi doresc să fie realizate nu doar pe plan personal, ci şi profesional. Adică să fie bune profesoare, doctoriţe, funcţionare, directoare.
Mă bucur că moldovencele îşi doresc să stea pe picioarele lor, să fie şi cele care decid, să ocupe posturi importante, să nu ajungă o umbră a bărbatului sau o a doua mamă a lui. Această teorie a fost cu succes promovată şi încă mai este. Şi dacă în lumea civilizată s-au făcut paşi rapizi la abilitarea femeii, poziţionând-o alături de bărbat, nu doar în familie, dar şi în restul domeniilor, la noi încă mai persistă gândirea că bărbatul e capul familiei şi tot el se naşte cel mai bun conducător, politician, om de afaceri.
Nu vreau să produc un manifest feminist. Într-adevăr, avem mulţi bărbaţi profesionişti, dar mai sunt şi destule femei la fel de bune, care merită să ajungă acolo unde îşi doresc, iar societatea nu ar trebui să fie o piedică în acest sens. S-au făcut seminare, au curs bani europeni şi americani pentru instruiri, proiecte menite să încurajeze femeia să îşi ia viaţa în propriile mâini, să schimbe modul de gândire a societăţii, să o prezinte pe ea ca pe o bună specialistă în orice domeniu pe care doreşte să îl cucerească. Politicile statului au început să fie îndreptate în acest context. Însă, imediat ce ieşi din sala unde sunt desfăşurate seminarele care abordează problemele gender, te loveşti de o altă realitate. N-ar trebui să cerem drepturile în faţa bărbaţilor, în faţa societăţii. N-ar trebui să ne plângem că măsurile de îmbunătăţire a echilibrului de gen nu sunt realizate, atâta timp cât însăşi femeia nu îşi doreşte independenţă.
Mai există şi o altă piedică – aşa-zisa „solidaritate” feminină. Cum ajunge o femeie să îşi manifeste abilităţile în domenii precum ar fi politica, businessul, cineva stă într-o parte şi ridică sprânceană. Şi acel cineva nu e neapărat bărbat. Piedica este ea, femeia. Aud adesea: „Uite la ea. Mai bine s-ar apuca de făcut copii sau o zeamă de găină soţului flămând”. Adică încerci să îţi ridici capul, dar de acolo poc! o palmă zdravănă. „Înapoi la cratiţă, surato!”.
Se fac glume pe seama femeilor, cică, ar fi nestatornice, prea emoţionale şi de asta au de pierdut în faţa bărbaţilor echilibraţi. Dar eu zic că nu e aşa. Avem conducătoare în raionul Ungheni care au demonstrat că pot muta munţii din loc, mai bine decât mulţi alţi bărbaţi. Avem femei care au lansat afaceri prospere. Avem, dar nu destule. Iată în direcţia aceasta trebuie să privim. Să promovăm exemplele bune şi să ne susţinem una pe alta, să ne apărăm poziţiile. Pentru că puterea nu e în invidie şi mesaje negative, e atunci când ne susţinem şi încurajăm pornirile frumoase.
