Ce vor, de fapt, femeile?

Chiar dacă unii zic că 8 Martie – ziua femeilor, în calendarul laic ar fi o sărbătoare socialistă, iar în calendarul ortodox ea va fi sărbătorită anul acesta pe 15 mai, totuşi noi, reprezentantele sexului frumos, anume în această zi aşteptăm ceva mai special. Poate mai diferit ca în altă zi: fie o vorbă frumoasă, un zâmbet dăruit nestingherit, o floare în stradă, o apreciere de la o persoană iubită.
Poate trebuia să încep de la aceea că este greu să fii femeie în această perioadă de criză? În ultimul timp tot mai des se vorbeşte despre egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei. Ne place să afirmăm că nu vrem să fim privite ca cele care stau numai la cratiţă, ci să fim luate în serios, că vrem cuvântul nostru să aibă greutate în societate, să ne construim cariere, aşa cum o fac bărbaţii…
Le facem pe toate, căci femeia emancipată astăzi conduce şi troleibuze, şi întreprinderi, are funcţii importante în diferite structuri statale, munceşte cot la cot cu bărbaţii, zi de zi. În acelaşi timp, noi, femeile, nu dorim să renunţăm nici la obligaţiunile de a fi responsabile de îngrijirea căminului, de a face temele de acasă cu copiii, de a găti, a spăla, a face curăţenie… Doar cum să nu facem acasă o oală de sarmale de ziua noastră, chiar dacă am avut o zi extenuantă la locul de muncă? Ce vor spune finii când vor veni la naşa cu o floare? Cum să  poposească oaspeţii şi noi să nu avem ce pune pe masă, doar ne place să le facem singure pe toate, cu toate că acum atâtea posibilităţi sunt pentru a  aranja o masă de sărbătoare? Cum să nu spălăm soţului pantofii de noroi în fiecare seară, căci a doua zi, tot noi vom fi discutate de colegele de muncă ale lui, că uite, nu avem grijă de el? Rolul de mamă grijulie, de soţie iubitoare, gospodină veritabilă îl completăm cu noţiunea de femeie de succes, liberă şi independentă. Deci, la locul pe care ni-l dorim să îl obţinem în societate, ne-am mai adăugat câteva responsabilităţi în plus.
De fapt, ce ne dorim noi, femeile? Poate mai mult respect, dar să nu uităm că pentru ca cei din jur să ne respecte, trebuie mai întâi să ne respectăm pe noi însene. Poate mai multă libertate, pentru a putea acţiona după propria dorinţă şi voinţă. Poate mai multe clipe fericite, dar fericirea vine din interior şi din lucruri mărunte. Totuşi, oricât am dori să fim independente, să nu uităm că trebuie să fim gingaşe, feminine şi, poate,  mai slabe, în comparaţie cu bărbaţii. Poate greşim când îi încredinţăm că le putem face pe toate şi nu avem nevoie de umărul puternic al unui bărbat?
La mulţi ani, aşadar, de 8 martie sau de 15 mai, căci fiecare zi ar trebui să fie ziua  noastră!