Problema moldovenilor este condiționalul optativ trecut. Se lasă acaparați de el între cei patru pereți ai căminului lor și își toarnă în suflet o ceașcă de „ce-ar fi fost dacă…”. Această întrebare devine o povară, care transformă omul într-un semn de întrebare ambulant. Mergi pe străzile Moldovei, nu vezi oameni, vezi semne de întrebare. Îndoiala a ajuns să stea în capul mesei și nu e doar un gând izolat; ea se extinde ca o boală tăcută, alimentată de avalanșa de informații. Fiecare canal media, fiecare voce nouă adaugă alte întrebări la lista deja lungă. Oamenii nu mai știu care e adevărul, care e minciuna. Semnele de întrebare devin simboluri ale neputinței. Drumul corect nu se află într-un „ce-ar fi fost dacă…”, ci într-un „ce va fi, dacă…”.
