Un cititor care ştie şi înţelege totul, din nou ne-a sugerat o temă. Nouă, cică, ne place să organizăm concursuri. Nu demult au fost făcute bilanţurile unuia din ele – la cea mai bună pregătire a instituţiilor şcolare şi preşcolare pentru noul an de învăţământ. Cu părere de rău, condiţiile de participare sunt diferite. Statul, atât instituţiilor preuniversitare, cât şi celor preşcolare, le alocă bani pentru cele mai stringente necesităţi. În asemenea condiţii, despre ce fel de „pregătire bună” putem vorbi? Din nou să se colecteze bani de la părinţi? Ori poate e destul să judecăm după „haine”, a venit vremea să se ia în calcul cât de prietenoasă e şcoala copilului, dragostea lui faţă de ea, dacă o frecventează cu plăcere sau din necesitate? În tot cazul, aşa ceva, potrivit interlocutorului telefonic, ar fi de dorit să avem în condiţiile actuale, cu standardele noastre europene, iar de întrecerea socialistă de mult e timpul să ne dezicem.
„Voi expune opinia mea. Ocup de puţin timp această funcţie, dar cred că mijloacele pentru pregătirea instituţiilor de noul an de studii nu sunt chiar atât de limitate, a ajutat şi Consiliul Raional, şi participarea la proiecte”, a menţionat Ludmila Guzun, preşedinta raionului Ungheni.
În plus, grădiniţele de copii din raion au obţinut o susţinere financiară considerabilă din partea Guvernului României. Concursul mai mult ca orice contribuie, potrivit ei, la căutarea mijloacelor, participarea la proiecte, pur şi simplu, la păstrarea a ceea ce există în instituţie. Dar oare cât de importantă e „faţada” care aproape deseori joacă rolul principal în stabilirea învingătorului, în atitudinea prietenoasă faţă de copil? „Consider că e bun concursul şi e necesar pentru a stimula colectivul la soluţionarea în comun a problemelor. Eu, ce-i drept, nu sunt membru al comisiei de desfăşurare a lui şi nu cunosc scopurile concrete. Nu e exclus că acum concursul trebuie organizat în altă formă”, a spus interlocutoarea.
A continuat discuţia şefa Direcţiei Educaţie a raionului Ungheni, Iulia Pancu: „Consider acest concurs foarte important, deoarece e vorba de crearea mediului fizic pentru copii, a condiţiilor în care ei învaţă. De la lumina slabă suferă vederea copiilor, dacă nu sunt mese bune şi scaune comode suferă ţinuta. Deşi spunem că acesta e un concurs, în realitate e monitoring al nivelului de pregătire pentru noul an de studii. Analizăm absolut tot: starea laboratoarelor, materialele didactice, completarea statelor cu cadre pedagogice”. Interlocutoarea nu e de acord cu faptul că acesta e un fel de întrecere socialistă, că nu ajung mijloace, doar ele, deşi instituţiile au bugete proprii, mai sunt alocate şi din componenta raională. Totodată, cum ai putea afla pe ce au fost cheltuiţi banii şi ce rezultate s-au obţinut. În ce priveşte concursul pentru cea mai prietenoasă şcoală faţă de copil, el, probabil, nu va avea loc. Nu e logic, doar şcoala e şcoală. În instituţiile de învăţământ sunt mai mult de 15000 de copii şi fiecare din ei are atitudinea sa, propria percepţie a şcolii.
Despre necesitatea acestui concurs vorbeşte Iurie Robuleţ, care 9 ani a fost director al şcolii din satul Cioropcani şi 7 – primar al comunei respective . Dânsul a spus că un concurs „îl stimulează” pe conducătorul instituţiei, în plus, e plăcut atunci când străduinţele tale sunt apreciate le nivel de raion. Iar statul, într-adevăr, acordă puţină atenţie şcolilor. „Сonsider că nu e perimat concursul. Atât doar că să nu fie politizat, cum se întâmplă la noi”, a menţionat dânsul.
Dar aceste păreri nu ne-au făcut nici pe noi, nici pe cititori să ne schimbăm părerea, de aceea continuăm să credem că directorii trebuie să pregătească şi să întreţină instituţiile fără a fi „împinşi din urmă”, copilului să-i fie dor de şcoala sa, fie şi veche, să nu sufere din cauza grosolăniei şi indiferenţei pedagogilor în cele mai moderne săli de clasă.
